Anemia tinereții

Autor:Vizireanu Daniela


Adăugat de: danielavizireanu

sâmbătă, 19 august 2017

Am alunecat în marasmul vieții,
Iar soarele din mine e în declin.
Am înțepenit în timp, zi de zi,
Tot mai singur, tot mai tăcut.

Visurile toate m-au părăsit,
S-au risipit ca lacrimile mamei pe mormânt.
Într-o noapte răcoroasă și amară,
Am rămas o bucată de carne străină, pelegrină.


vezi mai multe poezii de: danielavizireanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc foarte mult!
danielavizireanu (autor)
marţi, 29 august 2017



O imagine tristă si totuși frumoasă, dragă Daniela! Mi-a plăcut!
Ina M.
luni, 28 august 2017