Unul câte unul pe scări - Ancelin Roseti

Sufletele cad, unul câte unul, pe scări,
lovindu-şi înălţarea: "Nefericească-ne sarea din adâncuri
de mări! "

Supus sunt naşterii mele, de-a lungul şi de-a latul —
mă arde înaltul, şi apele mint, cât în lună şi-n stele
şi-n rădăcină de timp…!
Cu sine cu tot, voi smulge adâncul,
din cer şi pământ, din inima mea,
pe unde se plimbă îngheţaţi de păcat,
lumina în braţe cu Pruncul.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ancelin Roseti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.