Atât de muritor - Ancelin Roseti

Atât de muritor, încât pruncul s-a sinucis cu cordonul ombilical:
"Noaptea descreşte în mine. Mă nasc fără rost. Pendulul vibrează în pieptul strămoşilor mei; nu pot lua parte la acest război spre care mergeţi voi toţi ― în oglindă săracii par mai săraci...
Există un glonţ inventat pentru mine care aleargă prin exteriorul matern. În empireu s-au săvârşit fărădelegi? ― aceasta-i întrebarea. O naştere sub jurământ este mai sigură. Câte măşti se strâng pe faţa ta într-o viaţă de om...!
Istoria nu poate străbate drumul până la mine, eu nu mă pot naşte în numele ei. Scurtaţi-o!,
istoria nu vă ia în serios."

Întoarce-te odată!, femeile familiei tale, să taci, nu te vor lăsa.

(din vol. Imperiul mâlului)

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ancelin Roseti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.