Una, două, trei - Ana Blandiana



Una, două, trei prune cad
În albastrul întâi, apoi verdele iad.
Trec prin cer, trec prin ierbi,
Întâlnesc păsări, șerpi,
Nu se opresc la nici un îndemn,
Își urmează drumul solemn.

Când ajung, trupul dulce și gol
Și-l așează atente pe-o pernă
Umplută cu foi de lucernă
Și așteaptă cuminți
Să se facă alcool.
Sâmburii apoi pornesc pe rând,
Mai departe, în pământ,
Ca să câștige printr-o durere mai mare
Viața viitoare.
Cât de ușor, cât de sigur
Poate o prună să moară!
Viața ei de-apoi e la primăvară.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.