Singuratate - Ana Blandiana

Marea care se zbate-n celălalt
E-ntotdeauna mai puțin amară,
Vălul poate să pară numai fald
Atunci când îl contempli din afară
Și spasmul înălțării doar maree
Urmând chemarea căzătoarei luni,
În alții suferință e idee,
Spectaculare marile furtuni,
Prilej de faimă și invidie rană,
Moartea numai intrare în Parnas.
O, corurile intonând osana
Peste singurătatea unui glas

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.