Mila - Ana Blandiana

O cucuvea latră
Pe casa noastră azi-noapte
Ca un cățel părăsit
Singur printre simboluri,
Jalnic latră,
Disperată ea însăși
De ceea ce spune,
Hidoasă și singură,
Pe casa noastră
O cucuvea. O priveam
În lumina speriată a stelelor
Și nu-nțelegeam
Amenințarea pe care-o rostea,
Îmi era numai milă
Și aș fi vrut să i se împlinească
Urarea
Ca să se poată și ea bucura.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.