Amintirea unei seri de octombrie 1984 - Mircea Cărtărescu

mi-aduc aminte: va fi o înserare de octombrie din anul 1984
în piaţa palatului va cădea noaptea şi carul mare, din ce în ce mai înclinat pe oiştea sa
va arde pe toată bolta cu flacără încremenită. flacăra lui
se va întinge în vitrinele cu ceasuri şi obiecte de porţelan de la parterul bibliotecii universitare
şi-n coaja de sticlă a ochilor celor care trec strada, a celor care şofează. flacăra lui
va aminti de venirea zăpezii.

va veni frigul, aducând pe toate televizoarele europei
aceeaşi imagine halucinată din vreun film poate canadian
aruncând populaţia
în neîmplinire, în isterie, în ascultarea până la extaz
a zgomotului tramvaielor, a miresmei de casetă feromagnetică
a vocii lui bob dylan, amanda lear
glisând spre ninsoare, amurgire, delir.

îmi amintesc aşa de bine cu ce vei fi îmbrăcată: cu pulovărul crem pe care ţi-l vei cumpăra abia la anul şi cu fusta plisată-n carouri
şi cu maldăre de giuvaeruri cu licăriri, scânteieri, gânguriri, pâlpâiri
bijuterii din marile muzee ale lumnii, perlele coroanei şi baloanele de săpun peticite multicolor
şi pantofi de cleştar lucitor.
va fi sfârşitul lui octombrie şi vei ţocăni pe trotuar sub carul mare răsucit peste piaţa palatului
vei fi pieptănată la fel ca foarte demult
vei gândi atât de intens încât aerul roşiatic şi dens va lua forme de furouri subţiri şi de sticluţe reci, franţuzeşti, de parfum
îmi amintesc ca acum.

căci îmi amintesc pulpele tale albăstrii, hedoniste şi pline
răsfrânte în portiere de limuzine
şi îmi amintesc sporovăiala continuă, monotonă, a părului tău
îndreptat cu vârfurile netăiate-nspre autoservire şi iarnă.
îmi amintesc cum ne vom reîntâlni întâmplător
în decorul acesta simplu de mare oraş din sud-estul europei.

iar la sutele de mii de televizoare concentrate pe câteva sute de kilometri pătraţi
va apărea o pereche de ochi dilataţi
şi o pereche de mâini va împunge ecranul de gelatină
căutând până şi-o urmă de mobilier de care-ar putea să se ţină
aruncând populaţia lumii în nenoroc, în speculaţii sterile, în paralogisme confuze
în cabale cu literele numelui tău combinate de sute de milioane de buze
de sute de milioane de creiere îngheţate...

va veni frigul. pielea mea şi-l aduce foarte bine aminte.
în piaţă va fi atunci foarte frig şi va veni miros de zăpadă
dar încă nu va spicui. tu vei trece prin amurgul de toamnă
distrată ca întotdeauna, şi nici nu te vei gândi să intri în librărie la dacia, sau poate va fi la acea oră închis.
şi în vreme ce vom schimba cele câteva vorbe ca nişte obiecte de sticlă mată
voi încerca să prevăd cât de mult fuseserăm odată-mpreună
şi cum te îndepărtaseşi sub flacăra carului mare, pe când
biblioteca stătuse pe loc în octombrie, rufoasă
şi fluturând.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Mircea Cărtărescu