În noapte - Alexandru T. Stamatiad

E noapte și plouă afară,
Și plouă și-n sufletul meu,
Pereții-mi sugrumă odaia,
Ca plumbul mi-e gândul de greu.

Imagini, aduceri-aminte,
Pierdute,-ngropate pe veci,
Acum se trezesc, — prin ruine
Dansează în zbor lilieci.

De flori cucerită-i grădina
Și-aleargă prin ea un copil,
O ceață aleargă să-l prindă,
Și cântă, și râde April.

E masa de cărți încărcată
Și-o umbră veghează târziu,
Ce tristă e viața! Departe
O cale străbate-un pustiu.

Trec anii și-o zână apare,
Frumoasă ca ziua, un crin.
Deșarte iluzii de-o clipă,
Potirul e plin cu venin.

Dar iată-l ajuns în splendoare :
Puternic, viteaz ca un zeu,
La toți, deopotrivă, împarte
Ghirlande de roze. mereu.

Și iarăși de cărți încărcată
E masa, și-i singur cu el,
Sub lampă, pierdut priveghează,
Pe umeri, cu-o stâncă de-oțel.

Pe grinzi, pe tavan, prin unghere
Țesut-au păianjenii cort,
Coboară-ntunericu-n valuri
Și visul de-a pururi e mort.

Pereții-mi sugrumă odaia,
Ca plumbul mi-e gândul de greu,
Și plouă de-un secol afară.
Și plouă și-n sufletul meu.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Alexandru T. Stamatiad