Poetul - Aleksandr Puşkin

Cât timp Apollo nu mi-l cere

Pentru al jertfei sfânt prinos,

Poetu-n lumi deşarte piere

Şi se scufundă sfiicios,

Căci lira lui nimic nu spune,

Şi-n suflet visul e-ngheţat,

Iar printre nensemnaţi, în lume,

El poate-i cel mai nensemnat.



Ci sacrul verb când, a-nălţare,

Urechea i-a atins, slăvit,

Tot duhul din poet tresare

Ca vulturul ce s-a trezit.

Atunci de la petreceri pleacă,

Şi, de mulţi înstrăinat,

El capul mîndru nu şi-l pleacă

La idoli publici prosternat;

Sălbatic, cu obrajii aspri,

Neliniştiţi, de cântec plin,

El fuge înspre ţărmi sihaştri

Şi-nspre dumbrăvi cu foşnet lin...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.