Epigramă - Alecu Donici

Un om beţiv odată se ispoveduia,
Iară duhovnicul aşa îl sfătuia:
- Aproapele tău să-l iubeşti,
Şi pe vrăjmaş să nu urăşti!
De vin cu totul să te laşi
Că-ţi este cel mai rău şi ne-mpăcat pizmaş
- O contrazicere ce nu-i de înţeles, -
Răspunse beţivaşul:
Mai înainte, cum? iar singur îmi ziceşi
Să nu-mi urăsc vrăjmaşul
Şi iată prin urmare,
Că la aceasta eu nu-ţi pot da ascultare.


vezi mai multe poezii de: Alecu Donici



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

P.S: Da' ce credeti ca-mi veni, mai bine, a vorbi cu viii, ori cu mortii!?! Ca atunci cand s-amesteca s-unii, s-altii, pesamne ca-i samn bunu (iar ca o fi doar vreo sminteala, ce-i altaceva, daca nu doar vreo alta manifestare a necunoasterii?! )
Ori, asa cum l-am deranjat pe dumnealui, cu vreo nascocire, iar Pastorel, in intalegerea-i, rade de colo, zicand ca "iote altu' la spovedanie", prinsa-mi-a un folos, venind cole' intr-a va spuie o alta pozna de-a me:
Eram acu' cativa ani pe un alt "ceea ce s-a vrut a fi" lacas al poeziei, basarabean, tot incercand a mai comunica cu unu' sau altu' - pe-acolo, era totusi (singurul, de fapt) mai prietenos asa.. student la litere in anul II (parca), si parca s-acu' mi-l amintesc cum radeam impreuna ca doi nebuni, la aprecierea mea sincera, asupra "gastii de poeti" cum ii numii eu pe aceia, care desi la o varsta considerabila de vreo 40 de ani - cam matură (zic eu), la cuvintele vulgare care mi le adresau, se transformau deodata intr-o Mătură.
Da' nu mai sad mult la taclale, hai ca va spui:

"Scuzaţi-mi, vă rog, aroganţa,
Născută din lipsa voastră de apreciere;
Constat stupefiat că vă întoarceţi faţa
Citind nerăbdatori, prin versurile mele.
Ce staţi precum momâile prin cimitir,
Ascunse printre zăbrelele din cruce,
De îngânaţi repulsii iarăşi, în sictir,
Atunci când ironia mea, nu vă seduce?
Au credeţi voi că-mi pasă de-o tăcere,
Ori lipsa voastră de respect, faţă de mine?
Da’ oare nu vedeţi a mea plăcere,
Ştirbindu-mi ritmul într-un rânjet, făr’ de rime?
Scuzaţi-mi doar umorul, uneori macabru,
Ori poate strâmbătatea poeziei;
Nu sunt ca voi, aşa celebru
Şi rupt de latura filozofiei…"

(* "Faţă în faţă" - "Satiră şi umor" Partea I, 2008)

No, amu' stiu: "altu' la spovedanie" -
da' nus' cum sa face, tot ca-n vorba populara, suna "c-o stecla de grau, s-un sac de rachiu"!

Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 31 mai 2017



Sara buna, domnule Donici!
Ori eu, iaca, dupa ce fusei cu ceva vreme in urma, pe la amicul dvs. Pastorel, cu care impartiti odihna vesnica, ma gandii sa vin si la dvs. colea, la Spovedanie!
Ca.. de! de la un popa la altu' - daca unu-i pre' aspru, omu' sa duce la cela blandu'.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 31 mai 2017