Toamnă - Al. O. Teodoreanu

Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare,
De viață, de iubire, de vis. Sunt ostenit.
Prin parcul meu de vise imens și veștejit,
Tu ai trecut ca toamna atotveștejitoare.

De viață, de iubire, de vis, sunt ostenit.
În heleșteul verde, cu apele murdare,
Vezi pâlcurile repezi de păsări călătoare,
Trecând, ca umbra spaimei, c-un strigăt prelungit.

Prin parcul meu de vise imens și veștejit,
Nu mai zărești bazine ce înfloresc, bizare,
Ca stânjenei de sticlă, sub scânteieri lunare,
Trezite ca-n poveste de mersul tău vrăjit.

Tu ai trecut ca toamna atotveștejitoare.
Și-n nopțile cu brumă văd chipul tău iubit,
Alunecând – ca luna – de veghe-ngălbenit,
Prin noaptea fără viață și fără de hotare.

Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Al. O. Teodoreanu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

,,Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare."
Emilian Lican
miercuri, 24 februarie 2021