Amanții mei - Agatha Bacovia

Amanții mei
Sunt cărțile-nțelepte,
Amanții mei sunt vechi
Autori,
Cu ei ades
Am împărțit orgia
Din asfințitul serii
Pînă-n zori.

Și pasiunea mea
Este voința
De-a mă trudi
Pentru-o idee mare.
De-a risipi
Și ultima putere
Ca visul sfânt
Să aibă întrupare.

Plăcerea mea
E-n noaptea solitară,
Când obosită
De-a vieții trudă,
Rămân uitată-n
Trista mea odaie
Și pot să plâng
Ca nimeni să m-audă.

Nu pot ceti
În taina grea a vieții,
Atâtea noi adâncuri
Se ascund!
Dar înțelesul ei
Prin suferință
Îmi pare mult mai larg
Și mai profund.

Amanți sublimi,
Visare, poezie
Și tu, durere
Ce m-ai oțelit,
Prin voi am învățat
Ce este viața,
Prin voi m-am înălțat
Și-am biruit.

Adăugat de: eugendulbaba

vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Iubiții mei sunt norii bucălați
Și iubăreții guguștiuci mi-s frați,
Pe ei îi strâng cu ochii în privire,
Căci inima e iarăși în simțire.

Si rândunelele îmi sunt surori,
Le scriu vara din curtea mea, scrisori,
Că- s ocupate tare: își cresc puii...
Pe ulițe trag la căruțe caii,
Ridică praful verii ce încinge
Gâtlejuri care setea vor a stinge.

Am rude dragi în jurul meu în sat,
Aici, copilăria mea a stat
Vară de vară prin rodul grădinii...
Acum culeg din ea, uscați, ciulinii!
Mi- e dor de inocență și bunici,
De mine, sora mea, când eram mici!
Ina M.
duminică, 11 august 2019



Felicitări pentru poezie! Frumoasă dedicație!
Gabriela Mimi Boroianu
miercuri, 02 martie 2016