Fără niciun efort ochii eu îi deschid,
O puternică stea mă tot trage de pleoape
Și în cerul de sus e un foc suferind,
Și un foc suferind se ridică din ape.
Că te văd, că te simt, ce folos, ce curaj,
Când pe simțuri mă duc ruguri reci, disperate?
Cinci minute la pas, și ce pas, și ce pași
Face calul troian prin cetate.
Dă-i grăunțe, că-n el sunt bătrâni luptători,
Și e numele meu tutelarul său nume
Și el moare și-nvie de-o mie de ori
Și de alte o mie nechează în lume.
Vals modern poate fi, valsul nepământean
Care mișcă în flăcări și cerul și râul,
O femeie dansează cu calul troian
Și pe calul troian îl impiedică frâul.
Eu sunt marele cal și te văd și te-ajung,
Și tu crezi că sunt mort, că de lemn îmi e coasta,
Dar eu ard, dar eu plâng, dar eu ard, dar eu plâng
Că mi-e greu în cetatea aceasta.
Și în mine sunt oameni, și afară ești tu,
Și deasupra e cer și-un râu alb sub copite,
Și o pasăre neagră prin ochi îmi trecu
Ca prin streșine moarte și nelocuite.
Dar sunt viu, dar sunt treaz, dar eu plâng, dar eu ard,
Dar sunt calul troian, mi-e urechea bolnavă,
Dar mi-e dor, dar mi-e greu, dar mi-e milă, mi-e cald,
Dar eu nu sunt pădure, nici piatră, nici navă.
Pentru tine-am venit și sunt om și te iert
Și sunt calul troian care știe să plângă;
Dar, cum iarbă îmi dai, înflorită, mă pierd
Flămânzind prin pășuni, urmărindu-te încă.
Distribuie: