Biet nemuritor la zidul mortii - Adrian Păunescu

Numai viteza mă mai ține viu
și sclav măreț acelorași proporții,
să mă opresc, n-am dreptul nici să știu
că sunt alergător la zidul morții.

N-am timp la zidul morții să m-așez,
și combustibil am, de nicăierea,
probabil unii cred că și trișez,
dacă, de-o viață, îmi refuz căderea.

N-am mai dormit de când eram copil,
cu-aceste roți, cu-această șa sunt una,
iar dacă aș încetini, umil,
m-aș prăbuși din zid, pe totdeauna.

Distanțele pe care mi le-asum,
paradoxal, sunt cele și ramase,
pe zidul lentei morți, de-atâta drum,
vehiculul mi s-a urcat în oase.

A mă mai crede liber, nu încerc,
în toată cursa asta nebunească,
ființei mele, alergând în cerc,
îi este interzis să se oprească.

Și, vai, în toată tragica belea,
Cobor și urc mereu aceeași pantă
și nemurirea e o boală grea,
un fel de plictiseală arogantă.

Destui își pot închipui că eu
ador această-ntrecere vulgară,
că-mi place tot acest absurd turneu
pe zidul morții unui circ la țară.

Dar eu alerg, ca să nu mor, cumva,
și înțeleg cu vrere vinovată
că nu mai am puterea de-a pleca
de-aici, din zidul morții, niciodată.

Nu pot trăi, precum nu pot muri,
nu mă opresc, precum m-alungă sorții,
nu pierd nimic și nu pot birui,
ca biet nemuritor la zidul morții.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

la zidul morții învârtim ispita revelația și dorul - și sângele amețește de lumină, Aurel! Mulțumesc pentru postare!
Gerra Orivera
vineri, 05 iunie 2015



Impresionanta!
tudor
vineri, 05 iunie 2015



frumoasa poezie! Multumesc Aurel Auras
traian
vineri, 05 iunie 2015