Adina Speranta - poeziile altor autori

Ascultă, noi ieșim din neguri Coloși în țara viitoare.

În dimineața aceasta m-am trezit lângă Maria-Maria
Pe scândurile patului pline de păduchi și de sânge

La marginea munților, unde
Ochii vânturilor cad în mister,
Înaltul, continentul cerului,
Larg fâlfâitor pătrunde.

M-am văzut târându-mă, încâlcindu-mă, coborând
Imens, ca rădăcinile unui arbore din cer.
Aveam sunetul cărților arse.
Pe treptele putrede îmi turbau ochii -

Un drum se deschide și altele
În el, pustii, se-ntâlnesc;
Lancea soarelui arde coroana -
Pe scoarță mușchii lâncezesc.

Cetățile albe, cetățile îndepărtate, numai bănuite,
De unde nimeni n-a coborât, nimeni niciodată...
În spațiul lor e inima mea,
În țara lor rătăcește noaptea mea,

Călători în hrube,
Străvechi monahi
Dosiți printre psalmi
Evreo-valahi

Nu am, Doamne, nimic, şi-s bogat.
Sunt, Doamne, cel mai bogat, că te am.
Cu fiece mugur ce iese din ram – Te-am aflat,
cu cerul ce-mi intră în casă prin geam!

Ană, Ană...
soarele pe cer e-o rană.

Mănăstire

Rostogolește-mi ochii, până-n fund.
Și dă-i de-a dura, dă-i, țară, popas!

Vreau întuneric, să-mi inund cu unda lui, ca-n jocul de compas, privirea vulpilor ce-mi ronțăiesc alunele din piept.

Ce palizi suntem și ce supți, ca o noapte friguroasă ochii ni-s, parcă-am fi călcat prin vis. parcă-am fi din lună rupți.

Bărbile-n pământ ni s-au înfipt ca un arbore țepos și fără rod.
Uite-adâncurile cum ne rod, ploile, privește, cum ne sug!