Adina Speranta - poeziile altor autori

Dormiți, temnicerilor, dormiți,
Lăsăți-ne dracului un ceas —
De chinul lanțurilor ne izbăviți
Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas.

Un
Rai în care nimeni n-a intrat
Plutea pe dinainte -
Un cimitir de vânturi strâmbat,

Vai! iar se apropie moartea de tine —
Iar vine cu o mie de aripi, te uită!
Drumul ei se cască din lună,
Plutește în apele visului fără rușine.

Bună dimineața, Verlaine,
Ciudatul meu zeu și prieten –
Bună dimineața. Vor mai trece
Până ni s-or usca versurile, milenii treisprezece.

La revedere, domnule osteneală,
te sinucizi neapărat după miezul nopții?
Câțiva lupi ies din antecamera echilibrului,
câteva baruri au guri cârpite

Și unde merg?
Știți, poemele - au mucegăit,
vânturile nu mai au aripi,
florile răsar pentru nimeni.

Am întrebat pe Romola: unde e Dumnezeul tău?
Mi-a zis:
„Privește alba insulă –
Insula sunetelor, tărâmul geniilor!

O femeie bea marea bătrână din oglinzi,
dar nu-și vede ochii fără păsări
nici umbra - altădată fosfor.

Uite luna cu puișorii de aur:
nu e căprioara zenitului?
Nu e sora mai mică, îmbufnata,
care-a fugit în raiul cerului după glorie

Merg peste arborii-oameni: sunt om?
- e plină pădurea de pași
și cine e vântul?
O roată macină moara