Adina Speranta - poeziile altor autori

Încheind acest cânt, ca altul să-l încep,
Deși s-ar cuveni de-acum condeiul să-l las jos,
Dar poți, oare, în cramă să nu descui un cep,
Când soarele din struguri te strigă-așa frumos?

Frământ în aluat de lut
Dorințele ce m-au durut,
Din must de tină rotunjesc
Talere, ce le prăjesc

Frate de colibă, feciori pădureți,
Ne-am hrănit cu mure și-un blid de bureți,
Hai să-nchidem brișca, rugine-n ponoară,
N-ați văzut, pădurea, cum trage să moară?

Demontaţi angrenajele false
alungaţi apostolul secetei
numit pe post de morar

Împăcare este numele tău bătrâneţe
la ceasul amurgului culeg legume
ud florile însetate de viaţă

Stau pe țărm și privesc prin ceață
nici un SOS
aud numai cântecul rechinilor care vestesc
încă un naufragiu sub pavilion românesc

Am un dulăpior de cărți
mai am
trei portrete cu priviri criminale
o sobă țărănească umilă ca un psalm

Peste cerurile negre, peste mări,
Șarpele lunii prin zodia morților,
Dezvălui marile însetări îngândurând îngerii porților.

Florile mâinilor tale sunt
Ca apele soarelui toamna —
Merele ard în obraji,
Numai vântul strigă prin ramuri arse.

O corabie mă-ndeamnă să fug —
Tarâna ta mi-neacă steaua polară.
Dac-aș fi un vânt mare
Am pleca spre cer astă-seară.