Adina Speranta - poeziile altor autori

Tot mai frumos
îţi rostesc numele,
copilărie!
Asta înseamnă

Au avut
ochi luminoşi
şi adînci,
pesemne ,

Ştiind că studiat voi fi în şcoală
Şi clasic voi ajunge (abia mort),
La port şi-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svârl mici biografii pe-un colţ de coală

Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,

Puteam să-mi propun – pedant – o poiană pustie de paşi de păstori:
petale placide schimbând între ele polen precum sărutările miri;
pistiluri pândite de putrede plăgi, púhave piei fără pori;
suple stamine suav sufocate de spori –

Din atitudinea mea
față de viață
apar
poeziile mele.

Dacă ai văzut vreodată în mijlocul drumului
ducând doi oameni încătușați,
nu este exclus ca unul să fi fost eu,
în timp ce mă trimiteau iar înapoi în exil.

Chinuitoarea căutare a unui final perfect, corect,
în speranța că vei atinge cândva perfecțiunea,
prezintă riscul unui final închis, decisiv,
care refuză să permită aventura unui nou început.

Oricât de mult ne-ar orbi lumina zilei,
ea dezvăluie mereu câte ceva nou.

Întunericul nopții, cu toate ispitele lui,

Mă răsucesc, mă zbat în glod...
gându-mi - fir nevăzut - mi-l înnod,
mi-l deznod,
patimi flămânde mă muşcă, mă rod...