Adina Speranta - poeziile altor autori

Un pic de bunătate, oameni buni!
Un picusor-ușor-ușor de bunătate:
e Bunătatea
ăstei lumi

Astă vară la Soroca,
unde cântecul te-mbată,
o copilă cu ghiocul
m-a vrăjit, ah, prima dată.

Apară-mă, frunză de tei,
te rog, mă apară:
sălbatic, dușmanii mei
tună și scapără.

Am sărutat Arieșul cu pumnii plini de prund,
Lacrimi grele am rostogolit până-n străfund.
Era atâta plânset în undele senine
Că toate pietrele de aur erau pline.

există îndeajuns de multă înşelăciune, absurdă violenţă plină de ură în omul
de rând pentru a aproviziona orice armată sau orice zi anume
şi cei mai pricepuţi în crime sunt cei care predică împotriva crimelor
iar cei mai dedaţi urii sunt cei care preaslăvesc dragostea

suntem inexplicabil de singuri,
pentru totdeauna singuri,
aşa a fost planificat
să fie,

a murit de alcoolism
înfăşurată cu o pătură
într-un scaun de pe puntea
unei nave

225 de zile sub iarbă
şi tu ştii deja mai multe decât mine.
ei te-au lăsat demult fără sânge,
eşti un băţ uscat într-un coş.

oricine trebuie să-nţeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:
pisica, femeia, slujba,

viaţa ta este viaţa ta
nu-o lăsa să fie îngenuncheată în mocirlă
stai de veghe
sunt multe uşi deschise