Adina Speranta - poeziile altor autori

Iubita mea dezarticulată, perpendiculară,
splina ta e mașină de cusut nori,
glasuri sunt deflație monetară,
Berlin face policeman la dreapta.

lui Fox, regele reporterilor


Tremură de frică spanchiul D-zeu...

lui FILIP CORSA


Peisaj trezit cu morile în vânt,

Se desface în beteală și în rochiile de apă
păunul unui apus cu cozile în purpură,
cerului i-ajunge luna pe o pleoapă
când serile palpită cu nuferii pe gură.

Linei Pascal


Deschide corabia de frunze a pădurii

I

Din lună n-a rămas decât un singur pas de al tău
și într-o draperie de flăcări părul pădurea te visează

Țineaam în mână o lampă și coboram scara,
trebuia să descopăr cine sunt, ce-am făcut în trecut
și cum de mai exista casa din moment ce i-am demolat, cândva, toate zidurile
ca să danseze cei care fugeau,

Nu știu cum, nu știu unde, nu știu când, dar în fiecare seară
cineva plânge în spatele ușii
și muzica este prietena noastră - mereu, în somn,
auzim pașii celor înecați sau în oglindă

În ceasul greu, doar lampa stă cu mine,
Îmi spune locul, gândul dus de vânt
Și cum răsar ca sute de suspine
Mici floricele-n iarbă, din pământ.

Gardul acela putred care stătea să cadă
În paragină
În curtea unde nu plângea, nu râdea
nimeni