Adina Speranta - poeziile altor autori

Mă simt ermetic încheiat,
îmi umblă şobolani prin deget,
mormântul meu m-a adiat,
mă voi opri, n-am să mai preget.

Acolo-n iarba mirosind a fapte,
în cimitirul somnului lor greu,
sub crucile de piatră şi de lapte
mormintele-i îmbătrânesc mereu.

Acestui sânge-i sunt dator
să-i leagăn paserile lungi
ce-au adormit în zborul lor
ca-n spuma zâmbetului - prunci.

Ce să refuz şi ce să mai accept,
toate cuvintele miros a moarte
bat clopotele-amurgului în piept
mirosul lor, copile, ne desparte.

(lui Dumitru Pricop)

La vârsta unui sâmbure chemat
să crape-n noaptea nopţilor o uşă,

Sunt timbre ale morţii mici volante,
ei ară timpul zilei şi-l reduc
vărsând în flori - calicii delirante -
suspinul mătăsos de eunuc.

Hai să vâslim, copile, înapoi,
să-mpingem calul din cuvânt în sânge,
să rupă umbra care ne tot strânge
în hamurile-i aspre pe-amândoi.

oamenii ieșiți afară de prin case și restaurante au vrut să linșeze câinele care a mușcat sergentul
firește că indignarea mea întrecuse orice margine
eram desculț, ședeam la fereastră și terminasem tocmai de citit niște poeme de un poet
sesto pals

Sunt liber
și pot observa cu deosebită atenție lucrurile care mă înconjoară
degetele mele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe
au strâns cu putere gâtul alb de femeie

părăsisem uzina la 8 mai destrămat ca oricând
îmbâcsit de praf pe străzi lângă domni în blănuri
printre femei frumoase obosit și destrămat
și o scârbă umedă îmi umplea gura