Adina Speranta - poeziile altor autori

Eu port mereu un fel de frică-n voce,
rostogoliri desprinse din abis,
stau îngropat cu toată viaţa-n vis
ca un copil în slava lui precoce.

În oaza mea de umbră şi cuvânt
mă ruşinez mereu de-atâta viaţă
când prieteni buni, prelinşi de mult în ceaţă,
îmi tot fac semne să m-aşez la rând.

Cugetele somnului se sting neutrale,
visul aruncă cenuşă în burg,
din ziduri umbre se scurg –
resturi de vorbe patriarhale.

Maica mea, lumina mea,
rana mea de-a pururea,
mi-am făcut din dor o stea
să mă-mbrăţişez cu ea.

M-am închis într-o beţie mocirloasă
precum albina în ceară,
ah, memoria subterană -
circulaţia ideii,

Mirosul lumii l-am uitat,
jur-împrejur cat amintiri,
precum un trup decapitat
lumina pleoapelor subţiri.

Doamne, iar ni se întâmplă
să stăm tâmplă lângă tâmplă,
năduşeala Ta divină
mă-nlumină în lumină,

Miros a fluturi şi a moarte,
lăstunii se ascut în întuneric,
noaptea se sparge-n ferestre lipind
timbrul ei şoptitor - emisferic.

Amiroase, Doamne, amiroase
timpul vechi îmbătrânind pe oase,
anii mari cât marea desfăcută
peste putrefacta noastră plută.

Tactica somnului nu mă priveşte,
îmi lunecă peştele visului printre deşte,
de-atâta noapte şi eternitate
îngerii mei au aripile desperecheate,