Adina Speranta - poeziile altor autori

Texte jos, deasupra texte,
Numai viață, ce mai este!

Noaptea-așterne text de stele

Doamne, când va fi lumină-afară!
Ploaia zuruie prelung și doare,
Pe sub ochii lumii fără zare
Lacrimile albii își săpară.

Inima cedrilor sacri nici ea
Nu mai e prinsă ca inima mea.

Ceasul și ziua și luna și anul,

Această toamnă, dintre vechi odoare,
Luceferii i-a scuturat gălbui,
Căzând drept stele vii, în mări, de mare,
Iar în grădina omului - gutui.

Sufletul meu astăzi parcă-i o fântână,
Peste care-n treacăt te-ai plecat, fecioară,
Neștiind că ochii tăi or să rămână
Prinși în fund pe-oglinda undei de izvoară...

Dar... ce freamăt fără seamăn vine lung din Soare-apune?...
Cine poate să se-nalţe mai presus de-a firii legi?...
Tunetul, atât de groaznic, n-a putut nicicând să tune!...
Parcă stă să se dărâme temelia lumii-ntregi!...

Mai trecem câteodat', purtați de-același gând,
prin curtea unde sarcofage de bazalt
în șiruri stau, distanță nobilă păstrând,
subt nalbe, de la unul pân' la celălalt.

Ar trebui să ne-adunăm cumva.
De când ne-am dus de-acasă, numai fracții
din sufletele noastre s-au ales.
Frunzele-n piept ca niște

Admit că veșnicia nu s-a născut la sat.
(Contrariul ar fi frumos să fie!)
Eu știu că bunătatea de-acolo s-a luat,
și-această urmă-n noi

Ca extratalent
eu pot să atac cu lumina cuantică
pe-o mulţime de genii.
Pot c-un influx cerebral să preschimb