Adina Speranta - poeziile altor autori

Îngrozitoare lucruri, Celalba, mi-a fost dat
să văd: înalte turnuri sărutând pământul,
norii rupându-se deasupra, vântul
ducând prin aer podul sfârtecat;

Rănit albul picior de fierul scurt, cel care,
deşi-i de trebuinţă, taie (stăpâna mea),
pe chip îmi pui tristeţe, în timp ce peste nea
pui roşul de amurguri sub agonii solare.

Pierdut în bezna nopţii, bolnav, dezamăgit,
cu pas incert, călcând fără să ştie
încotro merge, ca într-o pustie,
glas în zadar a dat, zadarnic a păşit.

Granzii, ca rinocerii şi ca elefanţii,
titluri pe veci, ca munţii, pentru-o stârpitură,
hidalgi politicoşi numai prin gură,
iluştri cavaleri, paharnicii şi-amanţii;

Mult proslăvit-ai, Rufo, pe-acel Cezar novice,
cântându-i cu-atâta sârg istoria,
încât nu se mai ştie gloria
căruia îi revine, cui să i se dedice.

Prea multă cinste ţie ţi se-nchină,
pârâu cu voce de argint, profundă,
ce-ţi duci prin iarbă risipita undă,
singur cântându-ţi curgerea ta lină.

O, element lichid, mărire ție,
dulce pârâu de-argint cu unda-nceată,
a cărui apă-n ierburi se dilată
cu pas furiș și zvon de bucurie!

François mă cheamă - o lichea,
Paris-Pontoise e zona mea.
Când spânzurat voi fi de-o bârnă,
Gâtul va ști cât curu-atârnă.

Iată, îți dau un cuvânt
și cu el îți dau lumea
și nu-ți cer nimic,
numai

Ieși omul negru
din negru bordei,
luă secure neagră
cu negru temei.