Adina Speranta - poeziile altor autori

Iată Cotmeana. O știu din copilărie, de când
spre seară, nemaiplăcându-mi jocul,
mă întrebam de ce plouă uneori pe pământ
și ce e piatra și focul,

"atunci iarăși vă veți petrece restul vieții dormind, afară numai dacă zeul, îngrijindu-se de voi nu v-ar trimite pe altineva la fel"
Platon, "Apologia"

O ușă, nici măcar atât, numai pragul,
numai golul acestei uși într-un câmp gol.
Cine trece prin el se împarte, fantomele jumătății îl zăresc.
Lumea este o furcă cu doi dinți enormi.

Euglena viridis
sau planta
care poate fi inimă

În zori de zi frumoasă, la țărmul unei ape,
O luntre sprinteoară, cu pânzi subțiri și albe,
Mândru se legăna.
Și valurile line, de soare poleite,

Acesta e ultimul trandafir al verii
Care a mai rămas înflorit;
Încântătorii lui tovarăşi
S-au vestejit şi au murit.

Dă pace doamnelor, căci cu dreptate
amorul le-ntăreşte, tu, cel care
născut ai fost dintr-un nimic şi-o floare,
poet a cărui liră ca un clopot bate.

De ploşniţe şi de catâri avut-am parte;
ele sunt darul unui pat, iar ei
ai unui Domn ce pentru-o zi a luat catârii mei
şi nu se mai întoarce, de-atunci din nicio parte.

Valiadolid, de lacrimi eşti o vale,
plânsă nu vreau să spun de cine,
valea lui Iosafat, deşi nicicând în tine,
din judecăţi, niciuna nu-i ca ale sale.

Şi sunteţi din Valiadolid? Din valea-n care
miroase totul! Câtă ironie!
Amirosiţi a roze într-o Alexandrie
ce vrea din trup să scoată mai multe decât are!