Adina Speranta - poeziile altor autori

Totul era eu,
și nisipul și umbrele
și peștii și soarele
și meduzele

A fost un om
care era eu însumi.
Eu merg în locul lui.

A sosit o mireasă leneșă,
rochie de voal fără trup
și deodată înotătorul cel singuratic
s-a împotmolit în carnea ei nevăzută,

Lumina a lovit în crengi și-n case
Și satul s-a uitat năuc pe câmp...
Parcă strigă cineva-n răstâmp
Dincolo de margini luminoase?...

VI

S-a deschis în cer o poartă peste lume
Și-un cocor de foc și aur a zburat;

Doamne,
Uşor, uşor, să nu te simtă nimeni.
E seară de tăcere, seară-n casă …
Din străşini noaptea de Crăciun se lasă,

Doamne,
Aici am învăţat ca să mă-nchin,
În casa asta mică cu cuib de rândunici,
Pe care-amurgul pune altiţe de arnici

Doamne,
Miroase satul tot a iarbă şi-a lumină
Şi stă-n genunchi sub tâmpla Ta de soare,
Pe creştet alb, un patrafir de floare

Doamne,
Întind spre Tine tânăr trupul meu
Stejar crescut în ploae şi-n lumină,
Întind viaţa mea de freamăt plină

De-aici cât vezi cu ochii, o roată de lumină
Pe lângă tufa Strâmbii, şi-n poală peste vii,
Ascultă cum se-ngână o crilă de copii
Şi cum se pierd cu turma în unduirea lină.