Adina Speranta - poeziile altor autori

Atât mi-e de puțin timpul,
Atât de grăbite sunt toate,
Atât de ușor se strică
Ce la naștere pare eternitate.

Când voi fi bătrână mă voi îmbrăca în culori violete
Şi voi purta pălării roşii, care mi se vor potrivi ca şaua pe câine.
Îmi voi cheltui pensia pe coniac bun, pe mănuşi de vară,
Pe sandale de satin – şi voi pretinde că nu am bani pentru pâine.

Ea e toată acolo.
A fost topită cu mare atenţie numai pentru tine,
iar forma i-a fost turnată încă de când erai copil,
turnată din cele o sută de vârste ale tale favorite.

Când un bărbat
intră într-o femeie,
ca un val muşcând plaja,
iarăşi şi iarăşi,

Am un sertar de scrisori,
am o grămadă de amintiri.
Le-aş putea scoate ochii la amândouă.
Le-aş putea sfâşia ca pe un vechi şorţ brodat.

Ei lucrează cu ierburi
şi cu penicilină.
Ei lucrează cu multă delicateţe
şi cu scalpelul.

„Asta nu mă împiedică de a avea o nevoie teribilă de – dacă tot trebuie să-i pronunţ numele – religie. Apoi ies afară în noapte şi pictez stelele"
Vincent Van Gogh – Într-o scrisoare către fratele lui.

Oraşul nu există,

(dintr-un cântec)

Poate m-am născut în genunchi,
m-am născut tuşind într-o iarnă nesfârşită,

Pentru mama mea, născută martie 1902, moartă martie 1959
şi tatăl meu, născut februarie 1900, mort iunie 1959

De ajuns, am spus – şi am părăsit biserica,

Deoarece mă întrebi, cele mai multe zile mi-au dispărut din memorie.
Merg în hainele mele, nemarcată de realitatea plimbării.
Apoi, acea de nerostit dorinţa carnală se întoarce.