Adina Speranta - poeziile altor autori

Ce simplu e amurgul acesta de sfîrșit
de toamnă! Boi, pe dealuri, duc arătura-n vid.
Septembre strînge-n doniți strugurii toți din toamnă,
și-n tălpile-i desculțe îi calcă sus, în cramă.

Și va veni o seară când voi pleca de-aici,
fără să știu prea bine unde mă duc și nici
de vine putrezirea, sau încolțirea vine:
Tăcerea se va pune ca un pământ pe mine.

Dac-ai veni pe bancă cu-n roman
în mână,
surâsul tău m-ar căuta în parc
prin fila cărții.

Mi-e-atât de sete
să-ntâlnesc un om,
mi-e dor de Hamlet
și de prințul Mâșkin.

Noaptea s-o-nfășurăm cu vată,
ziua - cu păsări colibri,
să fie doar o zare gri
din lapte și din ciocolată;

Înțeleptul nu doarme noaptea
și ziua nu cântă.
Când Soarele răsare
binecuvântă turnurile

Aceeași roată unică
pe dedesubt,
te uiți - aceleași fețe joviale,
s-a inventat încă un fel

Când norii cad
pe dealul satului meu
în Ardeal
și putrezesc butucii roților la carul tras de bivoli,

Fratele meu are turme,
fratele meu are aur,
fratele meu are neveste
şi roabe frumoase,

Moartea nu vine zâmbitoare,
deşi au scris maeştrii morţi
c-a fost văzută pe la porţi
în mii de chipuri de fecioare;