Adina Speranta - poeziile altor autori

Emis – tânăr, douăzeci şi opt de ani –
a ajuns în acest port sirian la bordul unei nave ateniene;
planul lui era să înveţe tainele comerţului cu plante aromatice.
Însă, bolnav pe toată durata călătoriei,

Iarăşi devin insuportabil, nedormit, rău,
ba lucrez de parcă aş bate un câine îndrăcit,
ba mă cert cu toată lumea,
ba îmi răsare leneş, ca o ţigară stinsă,

Cea mai frumosă dintre mări
e cea în care încă noi n-am navigat.
Cel mai frumos dintre fiii noştri
e cel care încă nu s-a înălţat...

Eşti asemenea unui scorpion, frăţioare,
trăieşti în întuneric plin de teamă
ca un scorpion.
Eşti ca o vrabie, frăţioare,

Dacă eu nu ard,
dacă tu nu arzi,
dacă noi nu ardem,
cum se va schimba bezna în lumină?

Te rup din reverie, prietenă și soră,
ființă despletită din somn și auroră,
balcon în vis cu bucle de păsări pentru vid.
În mușchii tăi ai cîntec, ureche ca un zid,

„Și leprosul care va avea această plagă pe dânsul, să aibă veștmintele rupte și să strige: necurat, necurat! Necurat să fie el, în tot timpul cât va fi această plagă pe dânsul; necurat este și va locui singur; afară din tabără să fie locuința lui.” (Leviticul 13-45)

Zorii
au primenit izvoarele din jgheaburi,

Poate-ai rămas pe bancă să visezi
în toamnă
sufletul frunzelor care-a căzut
călcat de ploaie.

Privește, toamna vine și pune-n trestii flaut-
Eu caut fără vrere și nici nu știu ce caut
Ș-ascult cum vântul bate și sufletul din trestii.
Adâncul umple urna tăcerilor acestii,

O sticlă de porto și un banjo,
trupeșe gutui din Van Gogh pe o masă,
inima în topire, lămpile -
ăst han troienit pe-o vâlcea din Tyrol -