Adina Speranta - poeziile altor autori

Cine să vină, sălbatic și rece, cine să vină
Să ne facă ultimul semn?
Cine să ne așeze sau să crească
Între tine și mine, cine

Pentru că altfel chiar nu mai e cu putință și deoarece
Plecăm.
Se scot la mezat următoarele lucruri:
Un puternic binoclu de câmp împreună

Noapte de noapte stau pe malul unui râu, privind
În apa lui înceată și neagră de umbră.
Și trec cu apa chipuri, trec încet și măsurat,
Meduze-aproape stinse în noaptea fără cer

Trei stânci, cățiva pini uscați, o capelă dărăpănată;
și peisajul de mai sus se repetă:
trei stânci ruginite având forma unei arcade,
câțiva pini uscați, negri și galbeni,

Uite, plecăm aşa cum am sosit,
la revedere, soră, MARE.
Ămi iau cu mine un pic din aroma ta,
un pic din a ta albastră sare,

Copil fiind, el nu a smuls niciodată aripile muştelor,
nu a legat cutii de tablă de coada pisicilor
sau închis insecte în cutii de chibrituri,
sau împrăştiat muşuroaiele furnicilor.

Gândindu-mă la tine este ceva minunat
şi mă umple de încredere,
ca şi cum aş asculta cea mai frumoasă voce din lume
cântând cel mai fermecător cântec.

Astfel trebuie să iubeşti viaţa şi-acest glob pământesc
încât să fii trist numai la gândul
că poate-ntr-o zi, peste un miliard, peste o sută de miliarde de ani,
se va stinge şi pălind, va continua să zboare rotindu-se

A fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochi albaştri
îndrăgostit de o femeie mărunţică.
Ea visa să aibă o căsuţă foarte mică

Cea mai frumoasă mare n-a fost încă traversată.
Cel mai frumos copil n-a ajuns încă la vârsta împlinirii.
Cele mai frumoase zile ale noastre încă nu au sosit.
Iar cele mai frumoase cuvinte pe care doream să ţi le spun