Adina Speranta - poeziile altor autori

Doream să ajung la marginea pădurii,
ce lume era-n marginea pădurii
și mă temeam de marginea pădurii.
În deal când am ajuns, dar ce minune

Tunzi oile numai atunci când schimbă
un zeu de sus cântarul lui ceresc.
Atunci prin lână foarfeca se plimbă
și ploi mai calde cheagu-și pregătesc.

Să pui fasolea în târnaț, să taie
lumina soarelui felii, felii,
din când în când să iei câte-o păstaie
să vezi ce taină mare-o înveli,

Să pui cartofii-n gropi adânci, pe paie,
Să nu înghețe, sfecla, tot la fel.
Și varza din cotor frumos se taie.
Pân-la sfârșitul zilei, ce măcel!

Inima lumii,
spune-ne îngere,
câte i-s date
încă să sângere?

Sufletul, iarăși. dezleagă-l, dă-i drumul.
stă ca un câine, roade pociumbul.
singur pe coastă, caută cumu-l
biruie setea, timpul ca plumbul.

va fi,
ah, ce noapte va fi,
ce întuneric superb
ca o față de masă se va așterne,

Aceasta nu mai poate da înapoi.
Ne vom încovoia ca niște căpițe de fân.
Până atunci să fim mândri unul de altul,
și să ne bucurăm de fiecare clipă.

Gând

stau pe țărmul de lut
la oceanul de aer

Boabă, bob:
cuvânt închis, unitate sferică
nici o rupere, nici o spargere
neted, egal în toate sensurile salee.