Adina Speranta - poeziile altor autori

Păpuşa de cârpă mi-a spus:
Poţi să-mi spargi sticlele ochilor, nu ţip.
Poţi să-mi spargi pântecul de tărâţe, nu ţip,
Poţi să-mi răsuceşti gâtul de sârmă, nu ţip.

Ţineam în mâini pământul, pământul,
Tu-mi spuneai: iarba, a-ncolţit iarba.
Ţineam în mâini norii, toţi norii,
Tu-mi spuneai: a-nserat, înnoptează.

Vişinii-au venit şi-au plecat,
Norii au venit şi-au plecat,
Numai piatra aceasta a rămas, a rămas,
Lângă tâmple-n popas.

La ora şase pasările luminii
Vin grele şi-ni deschid ferestrele,
La ora şase pasările luminii
Vin şi-mi ciugulesc inima.

Totul era straniu; obrazul
Mereu cu alt contur, ca fumul.
Părul în vânt, ca flăcările,
Buzele reci, ca zăpezile.

La marginile apelor,
La marginile câmpurilor,
La marginile cerurilor,
Au răsărit pomi roşii.

Când se leagănă plopii, îmi spun:
Aşa se leagănă ea pe străzile oraşului.
Când furtuna bântuie pădurea, îmi spun:
Trupul ei e o pădure în veşnică frământare.

Câteodată îşi trimite numai picioarele,
Câteodată numai tâmplele.
Buzele ei vin rar de tot să mă simtă,
Urechile, urechile, niciodată.

Te ştiu lacomă şi-ţi dau în dar
Să-ţi faci sălbi şi centuri aurul lunii,
Argintul mărilor pentru brăţări,
Albastrul amurgului pentru petunii.

Dacă aş fi pictor, aş spune:
Iedule, pozează-mi pentru ea.
Dacă aş fi pictor, aş spune:
Vreau să am model vijelia.