Adina Speranta - poeziile altor autori

Nu mai încap troienele pe zări,
Că nu mai ştiu nici codrul und’ să fie…
Şi peste văi, pe luncă, prin câmpie,
Nu se zăreşte-o urmă de cărări.

Cu pânzele-ntinse pornesc înspre larg,
Şi-n leagănul apelor cântă…
Amurgul înnoadă catarg de catarg,
Şi-n funii şi vergi se frământă.

Când tremură stelele-n cer,
Şi frunza de plopi se frământă,
Şi-adâncul izvoarelor cântă,
Şi codrii sunt plini de mister;

Aleargă-mi veșnic înainte,
S-aprinzi cu flori tăcuta-mi cale,
Vis alb din ceasurile sfinte,
De fericire și de jale,

O fată de sat mi-a fost dragă;
Avea păr bălai, inelat,
Ochi tainici ca zările-albastre
Și graiul blajin, fermecat...

Pe culmea pleșuvă, de stânci atârnat,
Ca strajă-a credinței, un schit solitar,
Cu glasu-i de-aramă se roagă la cer,
Și zările cântă melodic și clar.

E-naltă, și-n mersu-i
Ușor se-nmlădie
Ca zarea de lozii
Când vântul o-mbie.

April a nins livezile cu floare
Și codrii toți cu verde i-a-mbrăcat,
Punând iubire-n razele de soare,
Și-n ochii tineri dor de sărutat.

Coboară-te-asupră-mi, iubire,
Din slăvile bolții senine,
A gândului chinuri mi-adoarme
De-a pururi, și du-mă cu tine.

Oraș fără cântec, oraș fără flori,
Oraș fără taina măiastra-a iubirii,
În toată splendoarea fantastică-a firii
Trăiești doar atâta, cât nu poți să mori.