Să prinzi prietenia adevărată,
Ca pe-o comoară-n ceasul greu,
Atunci când ai zarea-ntunecată,
Vine spre tine un zâmbet de curcubeu.
Trebuie să ții prietenia aproape,
Cu cele mai multe și bune-ncercări,
Să nu plângă ochii tăi în pleoape,
Când e ger și cauți anumite cărări.
Ține lângă tine prietenia adevărată,
Că ea-i balsam pentru dureri și dor
Și-aduce în tăcere o rudă-ndepărtată,
Izvor de cuvinte mereu răcoritor.
Prietenia lui este o floare albă,
Chiar și acum în prag de sărbători,
Nu trebuie să lași o inimă să cadă,
S-aduci ușor cerul albastru fără nori.
Prietenia-i o încredere aleasă,
Iar viața-n singurătate n-are rost,
Să iubești mereu cărarea către casă
Și bucuria să fie-n al tău adăpos
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Detalii poezie:
Distribuie pe: