211.De pe front - Radu Dan Alexandru

Scena întîi:
Fumul negricios se înalța în aer încît nici nu puteai să vezi nici copatriotul ,nici inamicul.Obuzele treceau sfărîmînd caldarîmul ce tocmai nu demult fusese asfaltat.Acum era făcut țăndări parcă nici nu fusese vreodată acolo.Numai căpitanul Julea țipa de mama focului.Să se stea jos în tranșele ce le săpasem
Căpitanul Julea;-Stați jos,stați jos!...numai că noi cei din linia întîi nu prea ne pasă și ieșeam cînd inamicul nu se așteptat și trăgeam într-însul de ei nu aveau timp nici să se reculeagă.
Atunci Căpitanul Julea care era mai înaintea noastră făcea un semn aprobator cu degetul și semn că putem înainta.Cînd ne aproriarăm de dînsul el ne spuse;
Căpitanul Julea:-Băieți tu Daniel,George și Costel mergeți prin flancul drept.Iar eu, cu Cătălin,Viorel și Titel vom merge prin flacul drept.
Scena a doua:
Și plecărăm toți de lîngă Căpitanul Julea așa cum dînsul ne ordonase să facem.Dară nu înaintăm trei metri că un trasor de nu știu unde îl nimeri pe Costel în picior doborîndu-l la podea.Mă chinuiam să găsesc un adăpost să-l trag pe Costel la un loc ferit de inamic .Atunci văzîndu-l pe acela ce a tras spre noi îi zic lui George:
Daniel:-Trage în direcția aceea!.....și arătîndu-i spre dreapta sa....aud cum .șiroiesc deodată din arma-i glonțele parcă tuna și ploua.
George;- L-am răpus,.....zice el după cîteva minute nemaiauzind nici nici un trasor venind către noi din acea direcție.
Daniel:-Vino și ajută-mă!...și venind deîndată îl luăm pe sus de umeri și ne băgăm într-o încăpere ce a o fostă cazarmă.Acuma era plină numai de bucăți fragmetare de om.Aici îl rezemăm pe Costel de un zid și îi spun;-Trebuie să opresc sîngerarea....El îmi spune:
Costel:-Bine domnule maior ,faceți-o mai repede că nu mai pot de durere........ și dîndu-mi ranița din spate o pun jos împreună cu arma și cu vestonul rămînînd în cămașa albă rup o bucată din ea.După care aducîndu-mi aminte că am un brici în ranița o deschid și îl scot După care strig la Geoge.
Dan:-George mai lasă un pic arma aceea și vino -ncoa!...acesta deîndata auzindu-mă zise:
George:-Se trage din cealaltă direcție,și nu pot face asta.N-am cum să mă-mpart în două părți...-Drace!.... zic..... după care iau arma de lîngă mine și încep să trag în acea direcție.
Dar inamicul stătea chitit și ieșea numai cînd trasoarele noastre nu loveau.Zici că știa cînd să se ferească,că se ascundea numai cînd aceastea se izbeau de locul unde stătea el.Nu era departe de noi,dară ieșea numai în momentul cînd eu trebuia să am grijă de el și asta mă irita enorm.
Întorcîndu-mă către Costel caut să îi scot glonțul care îi perforase adînc piciorul și văzînd un băț îl iau în mîini...îi zic:
Dan:-Costel va trebui să ții acest lemn între dinți ca eu să pot a îți scoate glonțul,că de nu o să rămîi fără el.
Costel:-Bine, domnule maior, dară faceți-o cît mai degrabă,că eu nu mai rezist...zise el...și mă pusei să scot cu cuțitul glonțul.După care avînd nițică apa îi torn peste rană și i-o spăl rapid,și îl bandajez,iară el scîncește,după care îmi zice:
Costel -Vă mulțumesc, domnule maior,nu știți cît vă sunt de îndatorat....eu îi zic:
Dan:-Să lăsăm asta acuma,că vom avea timp destul să ne mulțumim,important este să scăpăm de inamicul ce stă chitit și luînd armele tragem înspre el .Trasoarele îi vin buluc peste dînsul și un glonț de a lui Costel reușește să îl doboare.Uimit de reușita sa îi zic
Dan:-Bine Costel ai reușit să dobori inamicul...care și el surprins de viteza glonțul rămase într-o rînă parcă spînzurat cu corpul ascuns înăutru și cu capul ieșit în afară,uitîndu-se surprins către noi.
Scena a treia:
Dan:Și îl întreb pe Costel...-Poți să te ridici băiete?...el îmi răspunde:
Costel:-Da, domnule maior, mă pot ridica ,că nu sunt chiar atît de grav rănit...și ridicîndu-se scîncește la fiecare pas pe care îl pune jos.
Văzîndu-l îi spun lui George:-Hai să îl luăm pe sus!...iar acesta care tocmai își punea ranița în spate făcu trei pași și era lîngă Costel,îl ridicarăm și întinzînd ambele mîini pe după umărul nostru.Plecarăm cu el în spate de la locul unde ne ascunsesem de trasoarele inamice către cazarma noastră.
Scena a treia
Din depărtare tunuri se auzeau cum bubuiau cînd din a noastră artilerie cînd din a lor artilerie.Noi pitiți cu ochii în stînga și în dreapta mergeam cu Costel.Ajungînd în cazarma noastră încep să strig:
Dan-Să vină un infiermier cît mai repede că aici cu noi un rănit!
Aceasta auzind din spate iute venii și predîndu-i-l pe Costel se uită cîteva minute bune asupra rănii sale.Și mă chemă și îmi spune;
Marin:-Domnule maior,vreau să vă zic că Costel nu mai poate lupta deoarece glonțul i-a perforat osul...auzind acestea trebuia să îi dau vestea Costel,după care și căpitanului Julea.
Și ducîndu-mă înspre patul ofițerului Costel îi zic;
Dan:-Costele de azi tu vei rămîne în cazarmă,deorece piciorul ți-a fost perforat și nu mai poți participa la război......acesta cu ochii în lacrimi îmi zice:
Costel:-Domnule maior dar nu puteți să îmi spuneți așa ceva,tocmai cînd să mă bucur de acest război.
Dan;-Băiete războiul nu e moment de bucurie...îi zic eu....Plus că va trebui să îi spun căpitanului Julea, această veste care a căzut peste noi,pierzîndu-te ca soldat.Dară totuși e bine că nu te-am pierdut ca și om.Era mult mai grav acest lucru decît să te pierd în acest război inutil.
Scena a patra:
Aflînd despre această ispravă căpitanul Julea mă cheamă la dînsul în cazarmă.Ajungînd acolo el stătea cu spatele către mine ca o statuie era înalt cam de vreo optzecidepicioare,cu o chelie ce lucea în raza de soare cu chipul blînd dar îl trădau sprincenele stufoase impunătoare ochii îi avea de un albastru ca cerul și era deobicei o
fire hazlie.Dară acuma nu se cădea a fii hazliu deoarece avea un rănit care nu mai putea fii înlocuit și nici nu apuc a îl saluta și îmi zice întrebîndu-mă:
Căpitanul Julea:-Ce face soldatul Costel?...cu o voce cam subțire pentru a sa înălțime.
Dan:-Vă zic nu e de glumit cu rana lui va trebui să îl treceți în rezervă.
Căpitanul Julea:-Crezi că nu știu asta?!...dară n-am cu cine să îl înlocuiesc!
Dan:-Voi încerca să îl suplinez eu....îi zic.
Căpitanul Julea:-De dumneata am nevoie să îi conduci către victorie....
Dan:-Atunci dați-mi un alt soldat de la altă cazarmă să pot a îl instrui cît mai rapid și să-l pregătesc....acesta tăcea și reflecta cînd deodată imi zice:
Căpitanul Julea:-N-ar fii o idee rea să îl băgăm pe Rusu îl locul său....Rusu un băiat cu chipul blînd cu părul blond arăta ca ei și se putea infiltra rapid bombardîndu-i ușor.Dară era o problemă cu dînsul era cam fricos și nu prea fusese pe teren ca soldat.Era artilerist,tocmai deaceea se și facuse astfel ,deoarece nu îi prea plăcea să tragă cu arma,ci numai tunul.
Scena a patra
Era cam greu să îl conving dară nu imposibil așa că mă dusei în garnizoană,chitit să îi zic.Și nici bine nu intrai într-însa că dădui ochii cu dînsul și luîndu-l deoparte îi spun.
Dan:-Măi ,Rusule, ne trebuie neaparat ajutorul tău, ca să le dăm un atac fulgerător și să doborîm garnizoana inamică sub orice cost.Tu ești cea mai indicată persoană să putem ale mai nimici.
Rusu:- Nu știu domnule maior Dan, ce pot să spune chiar dacă mi-e teamă sunt nevoit să o fac.Așa că, o voi face sub orice cost,deoarece datoria mi-o cere.Și chiar dacă îmi voi pierde viața.
Dan:-Nu am pe altcineva să pot trimite,tu ești cel mai în măsură să faci asta,Rusule.
Rusu:-Bine domnule maior m-ați convins,dară acuma cum facem rost de îmbrăcămite de-a lor.
Dan:-De asta mă voi ocupa eu...îi zic...și plec cu el către garderoba militară.
Scena a cincea
Și ajungînd acolo cotrobăi printre haine și dîndu-i două trei haine vestimetare la mînă îi găsesc măsura potrivită și aproape asemănătoare cu cea a inamicilor după care îi spun:
Dan:-Rusule, ai grijă cum te infiltrezi printre ei să nu care cumva să aud că ai murit prostește.
Rusu:-Fiți pe pace domnule maior nu vă faceți griji,că eu chiar de mi-e teamă nu mă las prins așa ușor...îmi răspunde el.
Dan:-Bine ,băiete,noi vom fii oricum în spatele tău pentru orice eventualitate.Așa că nu te speria dacă te vor prinde,eu voi face orice îmi stă în putere să te salvez,ai înțeles Rusule.
Rusu:-Da,am înțeles domnule maior...îmi răspunde...după care plecai lăsîndu-l singur.
Scena a șasea
Revenind la pluton îi iau pe cei mai înzestrați în ale armelor dintre ei pe Bogdan un flăcău bine făcut dar care iubea aceste infiltrări în fortă ,Alexandru un flăcău și el bine conturat dar mai scund cu vreo trei palme decît Bogdan care și el iubea infiltrările în spațiul inamic și le zic:
Dan:- Voi doi și cu mine îl vom apăra îndeaproape pe Rusu,restul vor sta în aproape nostru...-Ați înteles!
Plutonul:-Da, să trăiți!
Dan:-Haideți cu mine că Rusu ne așteaptă....le zic celor doi flăcăi.
Și plecăm către artilerie, unde Rusu cam speriat se plimba de colo,colo,așteptîndu-ne.
Scena a șasea:
Și ajungînd toți merserăm către cazarma inamică a rușilor, cu Rusu în față,iar noi în urma lui gata pregătiți și în orice clipă să îi sărim în ajutor de se va petrece vreun neprevăzut.Dară Rusu instruit bine căută să vorbească cu ei fel de fel de bazaconii.Noi ocolirăm prin spatele garnizoanei lor și puserăm explozibilul.Acesta era planul care trebuie făcut cu minunțiozitate să nu care cumva să moară dintre ai noștri careva.Dară cînd plecăm de la locul unde îl pusesem,aud trei împușcături.Așa că îi zic lui Alexandru:
Dan:-Să vezi că pe Rusu l-au împușcat...dară nici bine nu termin fraza că el vine după noi și ne spune:
Rusu;-Am împușcat unu,după care am venit la voi....zise el în culmea fericirii.
Dan:-Bine ,băieți mei să ne dăm mai încolo să detonăm bombele,...dară nici nu termin fraza că aud două împușcături ,venind din spatele meu.
Imediat mă întorc cînd văd că pică inamicul jos și Bogdan,care trăsese intr-însul apărîndu-mă.
Rapid îl luăm de unde era și ne retragem la un loc ferit și detonînd bomba.Rușii luați prin surprindere nici nu apucară să facă doi pași.Că și îi vedem sarindu-le garnizoana în aer.
Scena a șaptea
Întorcîndu-ne bucuroși împreună toți teferi și nevătămați.Căpitanul Julea mă chemă la apel pentru a raporta cele petrecute.Încep să îi relatez.
Dan:-Să trăiți!...eu am fost,cu Rusu,cu Alexandru și cu Bogdan în spatele garnizoanei inamicului și am pus bombă....îi raportai domnului căpitan Julea.
Căpitanul Julea:-Știi că puteai să îi omori?....îmi zice dînsul....dar vă felicit pentru această a voastră inițiativă...zise el...după care zîmbi.
Retragîndu-mă în garnizoană bucuros îi felicitai pe toți,care particaseră.Și ei fiind încîntați că nimic nu intervenise și scăpaseră doar puțin răniți.Sărbătorirăm cu toții acest al nostru triumf bucurîndu-ne momentan,că nici unul dintre noi nu fuse luat ostatec,ori mai rău nu fu ucis de vreun glonte al inamicului.


ÎNCEPUTĂ-13.01.2020 -TERMINATĂ- 17.01.2020.

DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI


SCHIȚE ȘI SCENETE


Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI.


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.