XV9.2 Goștasb. Șahul din Kabul săpa gropile pe locul de vânătoare. Rostam și Zevare căzură în ele - Firdousi

Când Şeghad cu neferice stea purcese din Kabul,
şahul şi plecă spre locul vânătoarei cu oşteni
de prin oastea lui şi-anume dintre cei ce-s pricepuți
şi dibaci în meşteşugul de a face gropi adânci;
gropi săpară pretutindeni, gropi pe drumuri şi pe-acel
loc cruțat pentru vânaturi, şi-mpănară-adâncul lor
cu țăpuşe, lănci şi spade cu mânerele-n pământ.
Și apoi, cu măiestrie multă, gurile de gropi
le făcură nevăzute, în aşa fel că nici om,
nici al calului ochi ager nu le-ar mai fi dibuit.
Rostam drumețind pe cale fără a mai zăbovi,
Şeghad repede trimise-un cavaler pe-un mândru cal
spre-a vesti la timp pe şahul din Kabul că bravul cu
trupul cât e elefantul făr' de oaste se porni,
şi că trebuie să iasă întru-ntâmpinarea lui
şi să-i ceară iertăciune. Şahul din cetatea sa
îl întâmpină, pe limbă numai miere, iar în sân
inima de-otravă plină; dar când ochiul lui zări
fata lui Rostam, îşi puse talpa pre pământ de cum
îl văzu din depărtare; scoase de pe cap turban
indian şi înainte merse-aşa cu capul gol
şi cu palmele pe frunte; scoase-apoi şi încălțări
din picioare şi mai scoase vaiete, pe ochi vărsând
sânge; fața în ţărâna neagră şi-aşternu cerşind
cam în felu-acesta: „Dacă sclavul tău a fost atât
de nebun ca să se-mbete şi-a fost şi neruşinat
întru starea-i de sminteală, iartă-i lui ce a greşit
şi-l cinsteşte ca alt' dată." El se-apropie desculț,
capul plin doar de urzeala răzbunării, inima
plină doar de viclenie. Rostam îl iertă pe şah,
cinste-i dărui şi voie să se-acopere pe cap,
spuse să se-ncalțe, să se urce-n şea pe cal,
şi-nainte să ia drumul.
Cetățuia din Kabul
avea locu-i de verdeată care inimi desfăta;
orişiunde lângă apă, sub copaci răgaz găseai
peste tot cu bucurie. Şahu-acolo îşi pofti

lume multă-mpodobindu-şi mândra sală de ospăţ;
şi trimise vin s-aducă şi chemă şi muzicanţi,
şi rugă să se aşeze prinţii pe slăvitul tron.
Şahul lui Rostam îi zise: „Dacă dor ţi-i să vânezi,
am un loc anume unde rătăcesc sălbăticiuni,
cârduri-cârduri, pe câmpie şi pe munte. Muntele
plin e de berbeci sălbateci, cîmpu-i de onagri plin;
cel cu bidiviul sprinten, repede va săgeta
pe-acest câmp coluni şi ciute. E păcat, zău, să nu vezi
locul ăsta plin de farmec."
Cuvântarea-l tulbură
pe Rostam cu-mbietoarea privelişte, şesul plin
de pâraie, căprioare şi onagri; ce-i ursit
moartea unui om să-aducă, îi şi tulbură adânc
inima şi-i strică mintea. Mersul schimbătoarei lumi
ăsta-i şi nicicând o taină nu se va dezvălui.
Crocodilul în adâncuri, leopardul în deşert,
leul brav, cu-ntoarse ghiare, musca şi furnica sunt
deopotrivă-n mâna Morţii, nimeni nu va rămânea-n
lumea asta trecătoare. Rostam înşeuă pe Rakş
şi umplu câmpia largă cu mari ulii şi cu şoimi;
arc de şah îşi puse-n taşcă; Şeghad lingă el în trap,
Zevare cu câţiva oameni din acest ales alai
însoţiră pe şoimanul cel cu trup-de-elefant.
La-nceputul vânătoarei, lumea bravului Rostam
se-mpărţi, unii-alergară către părţile cu gropi,
alţii-n părţile câmpiei zdravene; şi Zevare
şi Rostam mi se aflară (soarta cum i-nrâuri)
pe un drum cu gropi săpate, urmărindu-i, pas cu pas.
Rakş amirosi pământu-acesta proaspăt scormonit
şi se strînse ca un bulgăr; sforăi înfricoşat
de miasmele țărânii, din copite tropotind.
Tropoti pe drumu-acesta strecurându-se dibaci
printre două gropi. Stăpânul se înverşună pe Rakş,
dădu pinteni să se-avânte, dar ursita îl orbi,
se aprinse de mânie, şi harapnicu-şi nălţă,
şi pe Rakş uşor l-atinse: telegarul îngrozit
îşi luă din nou avântul; strâns era-ntre două gropi,
căută din ghiara soartei să mai scape dar căzu
cu copitele-amândouă în capcană neavând
mijloc să se mai oprească şi să se mai zbată-n loc.

Groapa era împănată cu ţepuşe şi cu lănci
şi cu paloşe. Lui Rostam vitejia nu-i slujea
la nimica, iar la fugă nici că se putea gândi.
Coastele lui Rakş viteazul sfâşiară-se în fier,
şi în piept şi prin picioare pahlivanul fu străpuns.
Totuşi Rostam prin puterea nenfricării-şi ridică
trupul din adâncul gropii şi se căţără pe mal.

Cronica Șahilor

traducerea George Dan

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi