Sonetul 5 (romana) - William Shakespeare

Acele ore care cu nesatii
au faurit privirea-ti nepereche,
vor fi tiranii propriei creatii
si-o vor sluti ca pe o masca veche.
Ca timpul miscator taraste vara
si in hidoasa iarna va s-o-ndrume,
seve-nfraneaza cu, de gheata, gheara
si-i frumusetea ninsa, gol e-n lume.
Din distilarea verii ne ramane,
fluid captiv intre pereti de sticla,
al frumusetii duh, ajuns farame
si-apoi si el prelins in marea frica.
Dar florile ce iernii-i infrang casna
Doar chipu-si pierd. Ramane-le mireasma...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.