Sonet VIII - William Shakespeare

E muzica, de ce-asculti cu mânie?
Frumosul nu-i potrivnic frumusetii,
De ce iubesti ceva ce nu te-mbie,
Mâhnirea ti-e prilej de dispozitii?

Daca o armonie reuseste,
Nuntirea ei, auzul sa-ti raneasca,
E doar dojana dulce, ce sminteste
Spre solitar menirea ta fireasca.

Vezi lânga-o struna, sot fiindu-i alta,
Cum se armonizeaza împreuna;
Sunt mama fericita, prunc si tata,
Ce laolalta scump acord îngâna;

Un cântec mut din strune-ngemanate
Îti fredoneaza: "singur, nu se poate".

Traducere: Laurean Mihai Gherman


vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.