Sonet 13 - William Shakespeare

De-ai fi al tau, iubite! Tu, ce esti
tot mai putin al vietii si e timpul
acest sfîrsit de-acum sa-l pregatesti
rodind din tine-alt chip, sa-ti fie schimbul.
Atunci, fara de margini frumuseti,
robite tie, n-ar fi margarite,
cînd iarasi sub lumini ai sa-ti rasfeti,
într-un trup nou, icoanele-amurgite.
Dar cine si-ar lasa, paraginit,
conacul ce-ar putea cu barbatie
sa-l’nalte-n calea vîntului stîrnit
ca mortii împotriva sa îi fie?
Risipa! Ai avut parinte-odata;
lasa-ti un fiu, la rîndul tau fii tata!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.