141 - William Shakespeare

Pe cinstea mea, nu ochii-mi te iubesc,
ei ce te ştiu părelnică, nătîngă,
doar inima, ce ei dispreţuiesc
înnebunită-i gata să răsfrîngă.
Auzul, şoapta-ţi nu mi-a alintat,
nici mîna povirnită lin, de gheaţă,
nici miros şi nici gust nu m-au chemat
la un ospaţ cu numai noi de faţa.
Cinci minţi, cinci simţuri, nu mă pot opri
să fac un serv din inima-mi zăludă
ce bărbăteşti elanuri părăsi
spre-a se robi pedepsei tale, crudă...

Mîhnirea-mi doar cu-atîta se alege :
pedeapsă-mi este şi fără de lege...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

E un înțelept Danab, dincolo de un condeier excepțional! O să postez mai multe din aceste diamante - sonetele - ale lui! Cu mare drag
Gerra Orivera
miercuri, 16 septembrie 2015



ce poem intelept...
ochii..dispretund inima...(acolo unde locuieste Iubirea..dar ce stiu ei de ea?)
multumesc Gerra...
danab
miercuri, 16 septembrie 2015