Plecare spre ţărmuri necunoscute - Virgil Carianopol

Mă dezlipesc de lumea voastră
De tot ce este îndărătul meu,
De umbrele cu care totdeauna
Am colindat, prin întristari, mereu.

Plec într-o lume nouă, undeva
Departe, peste mări-spre nesfârsit.
Nu ştiu nici eu unde mă-ndeamnă
Destinul care mi-a fost hărăzit.

Acolo va fi altfel, mai mult soare...
Domniţe albe mi-or întinde mana
Şi-n noaptea caldă, parfumată,
Va răsări mai zâmbitoare luna.

Corabia, cu pânzele întinse,
Cu pieptul alb, străluminat, deschis,
Despică apele albastre, zboară
În departare, spre un cer de vis.

Adio, mamă! Rămas-bun, prieteni!
Mi-e strânsa inima, îndurerata,
Ca n-am puterea să vă iau cu mine,
Dar tot am să vă chem odată!


vezi mai multe poezii de: Virgil Carianopol



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.