Plâns de servitor - Virgil Carianopol

M-au îndoit amintirile şi m-au bătut ploile
Mi-au crescut în spate, ca iarba, nevoile -
M-am uscat boierule de când de sus
Ţi-a trimis Dumnezeu aripi şi te-ai dus.
Nu mă mai adună nimeni după drumuri
Când îşi umple toamna părul cu fumuri
Nu mă mai cunoaşte nici pădurea, nici munţii,
Nu mai îmi sărută nimeni apele frunţii.
Cocoana s-a îndrăgit de alt boier,
A dat toate vitele şi oile altui oier
Şi mie îmi sărută lacrimile gura
De dimineaţa şi până şi-arată luna custura.

Ia-mă boierule şi pe mine în cer
Să mă dai slugă acolo altui boier,
Să mătur prin lună, să şterg de praf soarele
Şi să vă spăl rufele şi picioarele...

Ia-mă şi pe mine să am grijă de duduca Irina
Cu ochii şi cu mâinile ca lumina...
Să-i aduc stele, să-i fac păpuşi
Să mă ascund ca altădată seara după uşi,
Să-i povestesc de Kira-Kiralina şi cei patruzeci de hoţi
Că de-aici prea mă gonesc şi mă huiduiesc toţi.

Adăugat de: mustang

vezi mai multe poezii de: Virgil Carianopol



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

ce poezie frumoasa !
multumesc pentru postare.
danab
joi, 16 noiembrie 2017