Te-or dărâma, bisericuta veche - Victor Eftimiu

(Poemele singuratatii)






Te-or darama bisericuta veche,
Si ziduri noi si drepte-or sa ridice,
Caci cele vechi s-au cam plecat de vreme
Si caramizi le-au pornit sa pice.

Clopotnita, de-un sfert de veac aproape
Strambatu-s-a si gata e sa cada, -Clopotnita cu trepte putrezite,
In care ne urcam cu totii, gramada.

Altarul mic, intunecat si rece,
Acuma plin de fum si de miresme-i.
Dar maine il vor darama zidarii
Sa faca loc mai larg catapetesmei.

Intr-un ungher uitat de toti, vor pune
Gramada, invechitele-ti icoane
Si altora, din alte tari aduse.
Le-or atarna inelele-n piroane.

Un sir de sfinti cu barba pieptanata,
Cu par frumos si despartit in doua,
Cu hainele tesute-n fir de aur


Privi-vor din catapeteasma-ti noua.

Din chipul sfintilor batrani, cucernici,
Un maldar de moloz o sa ramaie.
Caci mesterii vor darama si bolta
Ca prea e afumata de tamaie

Te-or darama, bisericuta veche,
Dar tot tu pentru mine vei ramane,
Oricat de noua si de zugravita
Si oricat vei fi de-mpodobita mane.

Iar preotul batran, cu ochii limpezi,
Cand va ceti psaltire si canoane
Adeseori ne va aduce-aminte
De sfintii blanzi, din vechile icoane

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Victor Eftimiu