Poezii despre Viaţă:

Din sculă am iesit si-n sculă voi ajunge
Si văd cum fără capăt lichidul negru, curge
Sunt îngerul tristeții alimentat de ură
În mine generații succed fără măsură

Timpul se uită-n oglindă,
Ridurile vrea să prindă
Într-o dată-n calendar…
Azi e ziua prinsă-n har

Se zbat înlăuntru-ntrebări neștiute
ce vor să își afle răspunsul pierdut,
le scot din adâncuri pe brâu de redute
să poată privi peste timp, în trecut.

La marginea nopții întârzie somnul
în gândul rămas lângă ușă stingher
pe franje de karma ce umplu ecranul
cu doruri căzute de-a valma din cer.

Privesc în tăcere cum plouă afară,
aș vrea să te-aduc din trecut înapoi,
departe se-aude cântând o fanfară,
un plâns de alămuri venit după noi.

Cuvinte roşii pe-albe foi

Târziu, cuvintele de-a valma
se rătăcesc printre-amintiri

Spune-mi pădure

Eu n-am să dau pădurii gunoiul meu hibrid,
Nici gândul meu de moarte prea strâmb şi prea arid,

Poezia vârstei

Pe raza unui gând rebel,
Un adânc de suflet speră,

și vine o zi când atingi ceva -
masa poate sau batista
sau stânga cu dreapta,
pieptul cu bărbia,

Din soioasele lături azvârlite-n balta sorții
unde viermii nasc duhoarea răspândind-o pân la cer,
ca o plagă se întinde, arătându-și limba, colții,
o dihanie cu guler, prin deșeul menajer.