Vestală

Autor:Cristi


Adăugat de: Chrisforever

vineri, 12 aprilie 2019

m-am trezit pe conştiinţa nopţii
cu buzele înnodate
în nostalgii cu gust venetic
de întrebări.
afară se crapă de adio
cu o repeziciune anexată
zvâcnirilor din piept.
în mine
recursul trăirilor tale îmi zgârie
cu un crivăț cărunt
portretul răsunător de emoţii.

iubirea mea e gradată
până la lună,
doar aşa îţi pot măsura
ropotele de tăceri
ce se înfig
cu densitatea închipuirii
pe fiecare pronunţie a lipsei tale
din îmbrăţişarea mea.

am strâns în vene atâta dor
că-l pot deşira
pe toate suspinele lumii
şi-ar mai rămâne destul
cât să-l legi cu un fior poetic,
să simţi prin fiecare vers
cum mă arunci
ca pe o primăvară desflorită
lângă patul
unde îţi cultivi tristeţea
ca protest
împotriva iubirii.

nici nu ştii cât mă opun
cu fiecare lacrimă
acestor desluşiri de impasibil
comprimate în murmurul
clipelor fără tine.
şi nici n-ai şti
dacă umbrele de jăratic,
sprijinite în fiecare port
din sufletul meu,
nu s-ar potrivi
atât de antitetic
cu necuvântările tale.

mi-au trecut prin piele atâtea insomnii
cu ochii tăi
pe fiecare scară de gândire,
încât un singur strop de reverii
mi-ar fi drum
spre o tragică amurgire.
dar chiar şi preţul greu
de-a te cuprinde în vis
îl voi plăti
cu o linişte fatală,
şi-apoi...
să fiu cenuşă în trupul meu,
iar tu să-mi fii vestală.


vezi mai multe poezii de: Chrisforever


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXXVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.