Verticala vieții

Autor:blacks


Adăugat de: blacks

vineri, 15 ianuarie 2016

Picură adânc secunda peste ziua zbuciumată
și a noptii cataplasmă se întinde ca un leac
să-nvelească într-o bură ce-i muncit de judecată
și în mareția lunii e doar miezul unui fleac.

Luna hulpavă consumă ale dragostei merinde,
tolanită-n desfătare pe al stelelor covor
Și din când în când aruncă firimituri ce vor surprinde
două suflete flămânde și-nsetate de amor.

Vin cohortele de visuri din a somnului genune
și atacă nevăzutul cu o mare de-ntâmplări
ce-și hrănesc a lor samânță din a zilei acțiune,
așteptând ca-n toiul nopții să pornească-n zbor, călări.

Al lor prinț îndeamnă calul să-și întindă anvergura
unor aripi ce-s croite din al nopții așternut,
să pornească-n zbor, acolo, unde tainic sinecura
îi oferă stăpânirea peste-al viselor ținut.

Furișându-se-n tăcere, somnul își alege-o pradă,
peste-a ploapelor lumină el i-așterne tainic vis,
ca un hoț ce lasă-n urmă a suldamilor tiradă,
el ia trupului tăria și-l coboară în abis.

Se întinde peste secoli a călatoriei vrajă
Și coboară până-n timpuri renegate în prezent,
când reduta omenirii larg deschisă, fără strajă,
era doar credința oarbă într-un astru difident.

Prin a visului magie și a noptii-ablațiune
trece, iată, printre secoli, bietul Călător noaten
și coboară în regatul unde-a Soarelui genune
E clamată în urale și numită.. Akhenaten.

Faraonul își ridică peste adunare chipul,
capul țuguiat zvâcnește ca o suliță spre cer.
Sceptrul și-l întinde-n zare stăpânind întreg nisipul
c-o putere antamată de la Nilul jitnicer.

Fermecat de locul unde vraja visului străluce,
Călătorul se îndreaptă către cel ce stă pe tron,
spre a da binețe celui ce cu fală-și duce
a sa nobilă relege, venerându-l pe Aton.

- Preamărite prinț al razei și al Soarelui lumină
din puterea unor gânduri izvorâte de prin cărți,
regăsesc a mea idee, reflectată de retină
și observ pierduta lume, neînscrisă azi pe hărți.

Larg îți este orizontul după dunele de aur
ce-i cuprins de-a ta privire și-al voinței așternut,
căci tu ai decis ca lumea să devină un tezaur
ce turnat in piramidă îți va fi mormânt și scut.

Ai gândit c-a ta uitare peste secoli vă fi stinsă
Dacă vie îți e cripta şi cu fruntea-n fiptă-n cer?
Numai norii poartă-n pântec înflorită şi aprinsă
Ploaia sacră a nemuririi cu izvoarele-n mister.

Mulți uita-vor al tău nume în a lumii promenadă
spre-un sfârșit pe care nimeni nu îl va citi prin cărți,
dar al tău mormânt enigmă, fără nici un gram tăgadă
va deschide lungi dezbateri și-ale nemuririi porți.

Te vei folosi de lumea ce îți cată adăpostul
tot analizându-ți viața si al tău tainic mormânt
și tot caută-nțelesuri fără a-nțelege rostul
vârfului de piramidă în război cu-acest Pământ.

- Călător adus de raze și de-a Soarelui splendoare
ca un sol al celor care încă caută răspuns,
De ce cauți azi, în dune, în nisipuri mișcătoare
Adevărul ce strabate generații ce-au apus?

Voi nu prindeți în privire decât tot ce vă-nconjoară
și nu vă uitați spre aștri, să pășiți pe drumul lor.
Prin gândire aveți aripi, dar legate-s de-o comoară
Ce a banului putere vă umbrește ca un stor.

Fiți voi paseri ce s-avantă spre a cerului magie!
Rupeți legătura sorții și în zbor porniți-îndat!
Chiar dacă în zborul tainic nu veți face hălăgie
Să știți că... e-n firea sorții să-ntâlniți ce-i perimat.

Iată cum o largă lume stă în stoluri adunată,
Vrăbii doar țopăitoare pe-al secundei, simplu salt...
Ele n-au aflat că pasul e-o mișcare-îngreunată
de ciripituri ce-strânse în al inimii bazalt?

Dând din aripi se ridică la-nalțimi, ades știute
de a ochilor putere, dar nu îndrăznesc mai mult
că-s legate pe vecie cu parâme nevăzute
de a omenirii zarvă și vor fi ce-au fost: tumult!

Să nu te oprești în drumul ce îți licăre menire!
Să te-avânți spre alte creste, chiar de-or fi singurătăți!
Pe Pământ, în ochii lumii vei fi doar o licărire
sau subiect vei fi de vorbă și al altor răutăți.

Te vei ridica în zborul ce-ți va fi a ta gândire
Către o adunatură prinsă într-un zaiafet,
E a ciorilor periplu ce-au pierdut a lor menire
și-n croncănituri de secoli își deplâng al lor forfet.

De vei bate tot din aripi, te vei ridica spre creste
unde doar lumina vie va privi către Pământ,
vei atinge Absolutul și o lume de poveste
îți va fi în suflet casă, trupului apărământ.

Mulți vor ridica privirea să îți prind-a ta urcare,
dar ce vor vedea spre aștri va fi doar un punct pulsând.
Vor miji a lor privire, dar nu vor simți în stare
cum îți e așezământul și al nemuririi gând.

Ridicat-am piramida nu ca monument de fală
Și a pietrelor putere nu am luat-o din nisip,
E doar verticala vieții, necuprinsă de-ndoială
Ce milenii va străbate, sinonim la fenotip.

Iată cum a mea gândire în urcare a fost trimisă
ale piramidei trepte să le-nfrunte, rând cu rând,
să ajungă-n vârful sacru, unde viața nu-i închisă
de a timpului celulă și trăieste vericând.
..................................................................
Se deșteaptă Călătorul din a somnului magie,
tremurând de Adevărul ce în urmă a tocat
tone de idei greșite aruncate-n astă lume
de ascunsa neputință de-a-nțelege ce-i codat.

Este clipa când se naște noua ordine celestă
ca un gând ea se întinde în armata de soldați:
Să urmăm a noastră vrere, chiar de lumea o detestă
să nu fim ai bogației și ai faimei, bieți argați!

Să curmăm interna frică de-a privi spre-nalte creste!
Zborul să ne fie amplu, neavând aripi, defel!
Ne vom ridica interne, piramide de poveste
și apoi, treaptă cu treaptă, vom păși spre-al nostru țel.


vezi mai multe poezii de: blacks


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Uimitor de frumos!!
sand
marţi, 19 ianuarie 2016



"Daca ai in minte un subiect trebuie sa astepti. Va veni acea zi cand versurile se astern atat de usor.... ! "..cata dreptate ai,Blacks..! de la tine am invatat sa ASTEPT!..multumesc!-eu citesc tot ce scrii..inclusiv comentariile...
cu drag si pretuire pentru talentul tau...
danab
luni, 18 ianuarie 2016



Multumesc pentru sugestie!
Varianta dumneavoastra este cu adevarat mult mai poetica, a mea fiind mai plastica; cu permisiunea dumneavoastra o voi folosi-o, cu toate ca mesajul in noua varianta va fi dedus, nu punctat in mod direct; fiind de formare inginer sunt mai pragmatic in exprimari, folosind figuri de stil nici prea multe, nici prea putine, incercand totusi sa dau cititorului posibilitatea de a urmari firul logic al subiectului; sunt de parere ca prin folosirea a multe, prea multe metafore exista riscul ca cititorul sa piarda firul mesajului; in strofa respectiva am vrut sa subliniez dorinta faraonului de a construi o piramida cat mai inalta care sa strapunga cerul, iar din cer sa cada o ploaie a nemuririi, care sa-i dea faraonului nemurirea dorita; in varianta pe care o propuneti, din punctul meu de vedere apare acest mesaj , doar ca ascuns. Dar cititorul independent va gasi acest mesaj?
Vedeti, de asta nu apreciez eu prea mult poezia moderna, in vers alb, vers liber sau cum i-o mai zice. L-am citit cu atentie pe Eminescu; nu exceleaza prin folosirea metaforelor care sa vina duium; el exceleaza prin subiect, prin mesaj. Constructia lui poetica face ca poezia lui sa fi inteleasa atat de cei neinitiati in poezie, cei care citesc poezie doar pentru placerea personala si care raman cu o vibratie placuta a sufletului, cat si de cei care aprofundeaza fiecare vers si gasesc sensurile ascunse si mesajele fantastice.
In poezia moderna acest lucru nu e posibil; ea se adreseaza doar oamenilor din interiorul poeziei; poezia moderna nu iese in evidenta decat prin puterea figurilor de stil; pentru a-i creste valoarea, de multe ori autorii abunda in aceste figuri de stil, astfel incat, poezia pierde subiectul, subiectul este invelit in prea multe “ pături”si se sufoca.
De aceea incerc si eu in compozitiile mele sa nu fac abuz de figuri de stil, pentru a nu deveni greoi. Si asa, in repetate randuri mi s-a reprosat ca poemele mele sunt greu de citit, ca au multe strofe, ca ma pierd in introduceri, precum Balzac in scrierile lui. Pentru mine conteaza subiectul si mesajul transmis. Incerc sa fiu fidel acestui mod logic de a scrie (logica inginerului), punand accent pe aceste doua componente.
Sper ca toata lumea de pe site a urmarit dezbaterea de pe 15 la TVR 1 cu domnii Mihailescu, Stefanescu, Patapievici, unde s-a infierat, pe drept cuvant, aparitia versului alb; sunt sigur ca intr-un viitor apropiat se va reveni la forma clasica a poeziei, pentru ca … asa trebuie sa fie o poezie. Sau poate ca ”poeziei moderne” I se va da o noua definitie, diferita de cea a poeziei clasice.
”Eu imi apar saracia si nevoile si neamul”… , inclusiv ceea ce iubesc.
Multumesc pentru sugestie si pentru increderea pe care mi-ati acorda-o prin acea afirmatie ca ”pot”.
blacks (autor)
luni, 18 ianuarie 2016



Dragul meu confrate, sugestii se pot da multe, şi toate trebuie să ajute la înflorirea versului. Îmi permit să-ţi sugerez o modificare a următoarei strofe:

VARIANTA TA

Ai gândit c-a ta uitare peste secoli va fi nulă
Dacă-ţi vei clădi mormântul cu-al lui vârf pornit spre cer
Ce va-împunge norii sacri cu credința ca o sulă
Și a nemuririi ploaie vă cădea-n al tău ungher.


VARIANTA PROPUSĂ

Ai gândit c-a ta uitare peste secoli vă fi stinsă
Dacă vie-ţi este cripta şi cu fruntea-n fiptă-n cer?
Numai norii poartă-n pântec înflorită şi aprinsă
Ploaia sacră a nemuririi cu izvoarele-n mister.

În funcţie de opţiunea ta mai pot interveni. Oricum tu eşti autorul şi decizia îţi aparţine... eu vreau să fie bijuterie... aşa cum tu POŢI să scrii.

Consideraţie, dragul meu confrate.
CRITICUL BLIND
luni, 18 ianuarie 2016



Doar superba pot sa zic!!!
MONA
sâmbătă, 16 ianuarie 2016



Multumesc pentru lectura; am folosit multe regionalisme sau chiar cuvinte arhaice; este a doua idee care imi spune ca trebuie revizuita, "pe ici, pe colo", am incercat si am revizuit foarte putin din varianta initiala, dar acum, sincer, nu vad unde ar mai trebui sa intervin; desigur nu pot sa indic accentul cuvintelor: de exemplu: noaten este normal cu accentul pe "a"; astfel se pliaza perfect pe numele faraonului Akhenaten la care accentul in pronuntie cade pe "na".
Poezia are ritmuri diferite dupa cate capitole are: povestitorul, discursul Calatorului, discursul Faraonului si concluzia, din nou povestitorul. Din aceasta cauzz, o anumita strofa dintr-un anumit capitol are alt ritm decat o alta din alt capitol. Am vrut sa subliniez astfel dialogul. Subiectul imi apartine, nu l-am mai intalnit nicaieri, este o nouatate. Desigur, din interior eu nu vad unde sunt de facut corectii. Cu siguranta nu ma voi supara daca imi veti spune unde si ce anume sa corectez, dupa ce la o o noua lectura toate aspectele punctate de mine mai sus vor fi fost luate in considerare. Multumesc anticipat pentru recomandari! Si era sa uit: am lucrat la ea in doar doua jumatati de zi, nu asa mult cum sugerati. Eu sunt adeptul unui principu ca in poezia clasica nu trebuie sa fortezi nota, sa scrii neaparat, daca simti un blocaj la subiectul pe care il ai. Daca ai in minte un subiect trebuie sa astepti. Va veni acea zi cand versurile se astern atat de usor.... !
blacks (autor)
sâmbătă, 16 ianuarie 2016



Am citit poezia, care deși este lunga, te umple de frumos..o călătorie frumoasă.

Se asemănă izbitor cu scrisorile lui Eminescu.

Sunt convins c-ai lucrat mult la ea, dar s-a meritat efortul.

Mai trebuie revizuita puțin.. In rest, e excepțională !

Mă înclin in fata talentului Tău !

Toată stima !
M Horlaci
sâmbătă, 16 ianuarie 2016



Este ca un Luceafăr extrapolat la realitatea de astăzi, la prezentul pe care îl trăim.
mirimirela
vineri, 15 ianuarie 2016



frumoasa poezie..frumoasa dedicatie..
Eminescu este si va ramane unic!
imi place cum scrii,Blacks..pacat numai ca postezi atat de rar...atat de rar...
cu preture,
danab
vineri, 15 ianuarie 2016



Te felicit si va spun si eu LA MULTI ANI cu ocazia acestei minunate sarbatori a poporului român.

'' ca un sol al celor care încă caută răspuns,''

atentie, dragul meu confrate, modifica pe ici... pe colo ...si poezie este minunata...


Consideratie !
CRITICUL BLIND
vineri, 15 ianuarie 2016



Iata, postez prima poezia pe care am scris-o integral anul acesta; e o dedicatie memoriei Domnului Mihai Eminescu.
Pentru mine Domnul Mihai Eminescu este simbolul limbii romane, este poetul perfect, modelul de urmat in ceea ce priveste compozitia poetica. Vor fi destui care vor zice ce este depasit moral, dar va propun un exercitiu: dintr-o suta de oameni, cati vor sti sa recite cel putin o strofa din Eminescu, si cati vor fi in stare sa recite cateva ”versuri” dintr-o poezie moderna, in vers liber? Rezultatul destul de previzibil ar trebui sa dea de gandit celor care cred in modernismul poeziei. Perfectiunea poeziei clasice nu se degradeaza niciodata! Cu atat mai putin creatia Domnului Mihai Eminescu!
blacks (autor)
vineri, 15 ianuarie 2016