- Acasă
- Mihai Eminescu
- Vasilie-finul-lui-Dumnezeu
Vasilie-finul-lui-Dumnezeu - Mihai Eminescu
Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă ‘n astă sară.
Era un om – aşa era el de cu putere că, să iertaţi de cuvântul cel prost, câţi copii se năştea el îi boteza, câţi flăcăi se ‘nsura el îi cununa. Ş-avea o fată ş-un băiet. Fata aşa era de frumoasă de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Toţi împăraţii din lume au cerut-o, dar nici vrea să se ducă, nici tată-său nu vrea s-o dea. Pe acea vreme îmbla Sf. Petrea şi D-zeu pe pământ. Fiindcă făcuse minuni, în urmă umbla şi necuratul – cruce de aur în casă. Ajungând la omul cela zice:
- Omule, De ce nu vrei să măriţi fata? o ‘ntrebat Sf. Petrea.
- Nu vrea fata să meargă şi nu găsesc om potrivit după dânsa.
- Zi, omule, că eu ţi-oi găsi unu.
Necuratul au auzit asta. Ş-aşa au făcut un vânt ş-au purces fata grea. Acu auzind satul, au început a pierde cinstea ce-o avea omul acela, şi ‘ntâi în sat.
O ‘nceput să se mire omul, din ce pricină au pierdut el cinstea. Băiatul lui i-o spus: iaca, tată, din ce pricină. Şi omul s-o sfătuit cu mama fetei, s-o prăpădească din pricina asta. Au tocmit un om, ş-au pus pe fată ‘n căruţă ş-au zis s-o ducă ‘ntr-o pustietate, şi să-i scoată ochii amândoi să-i aducă tătâne-său. Omul a luat-o. După fată se ţinea ş-un căţeluş. Ea s-a rugat la om să-i scoată ochii căţelului s-o lase pe dânsa teafără. Ea şi-a făcut o gropiţă şi bea apă şi se hrănea, furnici şi gândaci mânca, aşa să trăiesc eu!
Aşa au dat D-zeu şi sf. Petrea – că ea era săraca nevinovată – ş-au făcut un băiet. D-zeu ştiind ce se petrece au pornit s-o vadă în pustietatea ei şi ea l-a rugat să-i boteze copilul, şi i-au pus numele Vasilie – finul lui Dumnezeu.
Aşa cât creştea altu ‘ntr-un an, el creştea într-o zi. Şi D-zeu a răsădit un copac şi i-a spus mamei, când a pute cuprinde copacul să-l scoată din pământ cu rădăcini, cu crengi cu tot, atunci să-i dea drumul să se ducă să se răsplătească de dracul. Şi copacul cela în trei ani aşa s-a făcut de gros cât nu-l puteai cuprinde c-o frânghie cât de aici la Dorohoi.
Băietul când s-o făcut mare o ‘ntrebat:
- Mamă, unde-i tata?
Ea i-a spus lui, că nu ştie cine-i. Zice:
- Eu mă duc, mamă, să-l cat.
- Te-i duce, dragul mamei, da dacă-i pute scoate copacul de aici din pământ. Cum a pus mâna, l-o scos cum aş scoate eu o rădăcină de morcov. I-a făcut mă-sa v-o câteva mălaie şi i-a dat o traistă şi s-o pornit. Iaca c-o ajuns într-un sat, da el nu văzuse oameni pân’ atunci. Şi i-a venit lui un somn şi s-o culcat jos lâng-o fântână. Ş-aşa i s-o arătat în vis Maica Precista şi i-o zis:
- Băiete, degeaba îmbli să găseşti pe tată-tău, îmblă mai bine şi-ţi cată norocul. El se trezeşte şi se uită spre fântână şi vede o fată aşa ca de vr-o 11 ani şi plângea.
- Fată, de ce plângi tu?
- Cum n-oi plânge dacă m-o pus tata acia să mă mănânce balaurul!
- Cum de-i balaurul cela?
- Toate fetele din sat le mănâncă şi numai eu am mai rămas. (Ea era a boierului care ţinea satul cela. A spus că dacă n-a mânca-o şi pe dânsa le opreşte ploile şi stârpeşte apele, să moară oamenii de foame).
- Da, zice, mult ai să stai, fată, aici pân-ce a veni balaurul să te mănânce?
- Până mâne dimineaţă.
- Nu ştii este v-o şatră aici în sat?
Fata l-o îndreptat şi s-o dus acolo ş-a pus să-i facă un paloş, ş-aşa au venit el acolo după ce i-au făcut paloşul. Şi s-au culcat şi a zis fata să se culce lângă dânsul. Ş-aşa au adormit el de greu încât n-au auzit când au venit balaurul. Fata s-a trezit şi straşnic a ‘nceput a răcni şi el nu se trezia: îi furase somnul balaurul. Fata l-au apucat de cap ş-a rămas c-un smoc de păr în mână, ş-aşa de tare l-au durut pe dânsul, c-au sărit drept în picioare ş’ o ‘nceput să se lupte cu balaurul. Aşa s-au luptat ei trei zile şi trei nopţi încât au făcut pâraie de sânge în loc de apă şi l-o dovedit. Ş-o făcut tot numai căpiţi de carne cum se fac toamna căpiţele de fân şi i-o tăiat limba şi ochii i-au scos şi i-o pus la dânsul în chimer ş-au lăsat pe fată şi s-a dus. S-a dus să vadă pe mă-sa că tare-i era dragă. Pe drum s-a întâlnit cu mama balaurilor.
- Bună cale, voinice, zice baba.
- Mulţămesc, mătuşă.
- Tare te-aş întreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai văzut băietul? Aşa era, cu douăsprezece capete. Straşnic de puternic.
- Da, zice, D-ta câţi feciori ai?
- Numai doi.
- Ba eu ştiu de feciorul d-tale, l-au omorât un voinic de la curtea boierului istui din sat.
Ea i-au mulţămit şi s-au pornit. Mai mergând, se-ntâlneşte c-un zmeu.
- Bună cale, voinicule, de mult te cat şi nu te găsesc. Ştiu c-ai omorât pe frate-meu; de acum hai la luptă!
Şi s-a luat la luptă. D’ acesta era cu douăzeci şi patru de capete – straşnic era – şi s-a luptat şase zile şi şase nopţi şi nu-l putea dovedi.
- Mă rog lasă-mă, zis-o zmeul, şi toate avuţiile mele ţi le dau D-tale.
- Haide ‘ntâi şi mi le-i arăta şi mi le-i da în mână ş-apoi ţi-oi da drumul.
Aşa zmeul l-a luat şi l-a dus la casele lui.
Aşa de multă avere avea el şi pietre scumpe ave cât lumina casa, cât de ‘ntunerec să fi fost.
Vasilie-finul-lui-Dumnezeu s-au temut să-i dea drumul. Au făcut un mare poloboc de fier ş-au lăsat numai o bortiţă ca să se răsufle ş-o încuiat uşa ş-o luat cheia la dânsul şi celelalte case le-au lăsat deschise. Ş-au pornit cu gură la mă-sa:
- Mamă, hai de-acum la mine şi-i trăi.
Da nu i-o spus cum au câştigat el averea ceea. Ş-au dus-o acolo la casele zmeului ş-o rugat-o:
- Mamă, în toate casele să îmbli, numai în odaia asta ce-i închisă să nu îmbli.
Ea v-o două săptămâni s-au putut răbda. Pe urmă aşa a gândit ea în mintea ei:
De ce să nu mă lase băietul meu să într-un casa asta? Şi noaptea când dormea i-au furat cheia. S-a dus la vânat, că era o frumoasă pădure acolo, în toate zilele el se ducea. Ea a descuiat uşa ş-a intrat în casă şi zmeul văzând c-a intrat în casă i-a zis:
- Femeie, dă-mi o cofă de apă că ţi-oi da averea cea mai mare.
Trei cofe. Se umflă, plesneşte vasul. Se ‘nvoieşte femeia să trăiască cu zmeul şi să nu-i omoare feciorul.
Se face bolnavă. Miere de urs.
Pădure şi casă frumoasă.
Când făcuse D-zeu lumea. Doi frăţâni: Sf. Soare şi Sf. Lună. Nu mai era lume pe pământ, numai ei doi era. El au vrut să se ‘nsoare şi să ia pe Soră – sa şi s-o dus la D-zeu să ceară voie s-o ia. D-zeu n-o vrut. Şi el a venit ş-a zis:
- Hai, soro, să ne cununăm că eu nu mai ascult pe D-zeu.
Sf. Lună au zis:
- Mă duc eu să-mi cer voie. Şi s-a dus la D-zeu şi i-au zis:
- Doamne! De ce nu vrei să mă ia frate-meu?
- Nu vreau că tu ai să ţii noaptea şi frate – tău are să ţie ziua. Ş-aşa au lăsat-o D-zeu şi s-o dus şi i-au deschis toate porţile iadului şi ale raiului şi au spus:
- Dacă-i lua pe frate – tău ai să şezi în iad, dar dacă nu-i lua ai să şezi în rai.
Vine ea şi-i spune Sf-tului Soare. Sf. Soare au zis: mai bine să şadă ‘n iad s-o ia, decât în rai să n-o ia. S-au pornit să se cunune. Când au început popa a citi, icoanele au început a lăcrima ş-a se face întunerec afară ş-au venit un nour gros ş-o luat pe Sf. Soare şi l-o pus la răsărit şi pe Lună la apus. Şi i-au dat ei aşa o putere D-zeu, când a porunci să crească pădurile şi ape să se facă pe lumea asta şi i-a dat numele Ileana Cosânzeana. Într-un fel pe lumea asta şi ‘ntr-un fel pe lumea cealaltă. În pădurea ceea şedea Ileana Cosânzeana.
El a bătut la poartă, căci înnoptase tare. Ea l-a primit în casă şi l-au întrebat:
- Ce vrei, băiete?
- Iaca, mama s-a ‘mbolnăvit şi mi-a zis să-i aduc miere de urs.
- Na-ţi un cal de la mine, zise Ileana Cosânzeana şi te du încetişor pe dânsul. Când îi ajunge drept la amiază, când frate-meu dă fierbinţeală mai mare, atunci urşii or să doarmă.
El a ascultat-o ş-o luat miere ş-o venit la mă-sa.
- Iaca, mamă, ţi-am adus.
Ea mănâncă:
- M-am făcut sănătoasă.
Brânză de cerboaică.
I s-a arătat în vis Maica Precista. Se duse iar la Ileana Cosânzeana.
- I, flăcăule, la cerbi n-ai să te poţi duce până nu-i sta la mine măcar v-o cinci, şase săptămâni, pân-ce oi găta marea de făcut ca să nu poată trece cerboaica să te prindă.
Ileana Cosânzeana era năzdrăvană. Ea ştia ce gânduri are el. S-a muncit ea, nu era ploi, n-a putut-o face în şase săptămâni. Zmeul gândea că el s-a prăpădit. A făcut curţi mai mândre încă şi trăia cu mă-sa. Ileana Cosânzeana dacă n-au putut găta marea i-au zis aşa:
- Na-ţi brânză de asta – care am eu şi-i du, că ea nu-i bolnavă.
I-a spus că ea se preface ca să-l omoare şi să trăiască cu zmeul.
- Dar mă duc să-i prăpădesc pe amândoi.
Venind el acasă, cum i-a spus Ileana Cosânzeana, a găsit-o.
- Vezi, mamă, cum ai vrut să mă prăpădeşti, o zis el.
Şi s-o luat de a doua oară la luptă cu zmeul. Măsurându-se, l-a omorât. Nu s-a îndurat s-o omoare şi pe mă-sa, ci au pus-o în polobocul în care fusese închis zmeul. S-a dus la Ileana Cosânzeana şi i-o spus ce-a făcut cu mă-sa. Ileana i-au zis:
- De-acu încolo s-o laşi şi niciodată să nu te ‘ntorci la dânsa c’ are să te prăpădească.
- Eu acolo nu m-oi duce, da de aci nu mă duc.
Că aşa-i picase de dragă Ileana Cosânzeana de o prăpădea din ochi.
Ileana i-o zis:
- Nu se poate să mă iei pe mine, dar du-te şi ia pe fata ceea ce ai scăpat-o de balaur.
Aşa avea o vorbă de n-o putea strămuta nimeni; au ascultat-o şi s-a pornit acolo. Când a ajuns, fata tocmai atunci se cununa.
Împărtăşeşte-ne opinia ta::
Bunica
Bunicul
Departe, departe
Fata moşului
Hagi-Tudose
Neghiniţă
Norocul dracului
Palatul de cleştar
Poveste
Pravoslavnicul şi slăninile
Sorcova
Şuer
Sultănica
Văduvele
Fraţii Grimm
Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici
Bunicul şi nepotul
Căsuţa din pădure
Cenuşăreasa
Croitoraşul cel isteţ
Croitoraşul cel viteaz
Darul piticilor
Fata moşului cea cuminte şi harnică şi fata babei cea haină şi urâtă
Frumoasa adormită
Gâsca de aur
Hansel şi Gretel
Împăratul Cioc de Sturz
Lupul şi cei şapte iezi
Muzicanţii din Bremen
Păzitoarea de gâşte
Ploaia de stele
Pomul cu merele de aur
Prichindel
Prinţul fermecat
Regina albinelor
Scufiţa Roşie
H.C. Andersen
Cufărul zburător
Degeţica
Fata din soc
Fetiţa cu chibrituri
Hainele cele noi ale împăratului
Întâia povestire
Klaus cel mic şi Klaus cel mare
Lebedele
Mica Sirenă
Povestea unui gât de sticlă
Prinţesa şi mazărea
Privighetoarea
Răţuşca cea urâtă
Soldăţelul de plumb
Ioan Slavici
Boierul şi Păcală
Doi feţi cu stea în frunte
Floriţa din codru
Ileana cea şireată
Limir-Împărat
Păcală în satul lui
Rodul tainic
Spaima zmeilor
Stan Bolovan
Zâna Zorilor
Ion Creangă
Acul şi barosul
Amintiri din copilărie I
Amintiri din copilărie II
Amintiri din copilărie III
Amintiri din copilărie IV
Capra cu trei iezi
Cinci pâini
Dănilă Prepeleac
Fata babei şi fata moşneagului
Inul şi cămeşa
Ion Roată şi Cuza-Vodă
Ivan Turbincă
Moş Ion Roată şi Unirea
Moş Nichifor Coţcariul
Păcală
Popa Duhu
Povestea lui Harap-Alb
Povestea lui Stan-Păţitul
Povestea porcului
Povestea unui om leneş
Prostia omenească (Poveste)
Punguţa cu doi bani
Soacra cu trei nurori
Ursul păcălit de vulpe
Mihai Eminescu
Borta-vântului
Călin-Nebunul
Făt-Frumos din lacrimă
Finul-lui-Dumnezeu
Frumoasa lumii
Vasilie-finul-lui-Dumnezeu
Nicolae Filimon
Noemi
Nopţi carpatice
Omul de piatră
Omul-de-flori-cu-barba-de-mătase sau povestea lui Făt-Frumos
Roman Năzdrăvan
Petre Ispirescu
Aleodor împărat
Băiatul cel bubos şi ghigorţul
Balaurul cel cu şapte capete
Broasca ţestoasă cea fermecată
Cei trei fraţi împăraţi
Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Cele trei rodii aurite
Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Ciobanul şi oglinda
Copiii văduvului şi iepurele vulpea lupul şi ursul
Cotoşman năzdrăvanu
Făt-Frumos cel rătăcit
Făt-Frumos cu carâta de sticlă
Făt-Frumos cu părul de aur
Fata cu pieze rele
Fata de împărat şi fiul văduvei
Fata moşului cea cuminte
Fata săracului cea isteaţă
Găinăreasa
George cel viteaz
Greuceanu
Hoţu împărat
Ileana Simziana
Înşir-te mărgăritari
Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte
Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
Pasărea măiastră
Porcul cel fermecat
Poveste ţărănească
Prâslea cel voinic şi merele de aur
Sarea în bucate
Tinereţe fără bătrâ neţe şi viaţă fără de moarte
Ţugulea fiul unchiaşului şi al mătuşei
Voinicul cel cu cartea în mână născut
Voinicul cel fără de tată
Zâna munţilor
Zâna zânelor
Atunci când strănutam inima nu mai bate
1582 -Papa Grigore al XIII-lea introduce o reformă a calendarului, care, în noua structurare, comportă o eroare de o zi la 3000 de ani ("Calendarul gregorian").
1943 -S-a născut Horia Bădescu, poet, prozator şi eseist.
Al. O. Teodoreanu
Alecu Donici
Alecu Russo
Alexandru Alexianu
Alexandru Bogdanovici
Alexandru Hrisoverghi
Alexandru Macedonski
Alexandru Philippide
Alexandru Vlahuţă
Alexei Mateevici
Andrei Mureşanu
Anonim
Anton Pann
Artur Enăşescu
Benjamin Fondane
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Calistrat Hogaș
Camil Petrescu
Carmen Sylva
Cezar Bolliac
Cincinat Pavelescu
Constantin Mille
Constantin Negruzzi
Costache Conachi
Costache Ioanid
Dan Botta
Demostene Botez
Dimitrie Anghel
Dimitrie Bolintineanu
Dosoftei
Duiliu Zamfirescu
Elena Farago
Elena Văcărescu
Emil Botta
Emil Cioran
Eusebiu Camilar
Gavril Rotică
George Bacovia
George Coşbuc
George Topîrceanu
Gheorghe Sion
Grigore Alexandrescu
Iancu Văcărescu
Ienăchită Văcărescu
Ilarie Voronca
Ioan Iacob Hozevitul
Ioan S. Neniţescu
Ion Barbu
Ion Heliade-Rădulescu
Ion Luca Caragiale
Ion Minulescu
Ion Neculce
Iosif Trifa
Iulia Haşdeu
Leonid Dimov
Lucian Blaga
Magda Isanos
Mateiu Ion Caragiale
Matilda Cugler-Poni
Mihai Eminescu
Mihail Kogălniceanu
Mihail Săulescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Demetriade
Mircea Eliade
Nichifor Crainic
Nichita Stănescu
Nicolae Iorga
Nicolae Labiş
Octavian Goga
Panait Cerna
Radu D. Rosetti
Radu Gyr
Radu Stanca
Ştefan Octavian Iosif
Ștefan Petică
Traian Demetrescu
Tristan Tzara
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Cârlova
Vasile Militaru
Veronica Micle
Victor Eftimiu
Virgil Carianopol
Zorica Laţcu
Agatha Bacovia
Alexandru Andriţoiu
Alexandru Andrieş
Alexandru Busuioceanu
Alexandru Colorian
Alice Călugăru
Ana Blandiana
Aron Cotruș
Arsenie Boca
Aurel Pastramagiu
Aurel Rău
Benedict Corlaciu
Camil Baltazar
Camil Poenaru
Cassian Maria Spiridon
Cezar Ivănescu
Christian W. Schenk
Claudia Millian Minulescu
Constanţa Buzea
Constantin Berariu
Constantin Michael-Titus
Corneliu Coposu
Corneliu Vadim Tudor
Dan Deşliu
Dan Rotaru
Daniel Drăgan
Dimitrie Ciurezu
Dimitrie Stelaru
Dinu Flămând
Dominic Stanca
Dumitru Corbea
Dumitru Matcovschi
Dumitru Pricop
Elena Armenescu
Elena Liliana Popescu
Emil Brumaru
Emil Isac
Eugen Jebeleanu
Filip Brunea-Fox
Gabriela Melinescu
Gellu Naum
Geo Bogza
Geo Dumitrescu
George Călinescu
George Drumur
George Lesnea
George Meniuc
George Ţărnea
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Zanat
Grigore Hagiu
Grigore Vieru
Ileana Mălăncioiu
Ioan Alexandru
Ioan Flora
Ion Brad
Ion C. Pena
Ion Caraion
Ion Dodu Bălan
Ion Horea
Ion Pillat
Ion Pribeagu
Ion Vinea
Iulian Boldea
Iulian Vesper
Jon Milos
Leo Butnaru
Lucian Avramescu
Marcel Breslaşu
Maria Banuș
Mariana Marin
Marin Sorescu
Mihai Beniuc
Mihai Codreanu
Mihai Ursachi
Mihu Dragomir
Mircea Cărtărescu
Mircea Ciobanu
Mircea Dinescu
Mircea Ivănescu
Mircea Manolescu
Mircea Micu
Mircea Streinul
Miron Radu Paraschivescu
Nicolae Dabija
Nicolae Davidescu
Nicolae Neagu
Nina Cassian
Nora Iuga
Octavian Paler
Otilia Cazimir
Palaghia Eduard Filip
Paul Sava
Pavel Coruț
Petre Ghelmez
Petre Stoica
Petru Creţia
Radu Cârneci
Rodica Elena Lupu
Romulus Vulpescu
Simion Stolnicu
Sorin Cerin
Spiridon Popescu
Ştefan Augustin Doinaş
Ştefan Baciu
Stefan Tanase
Ștefania Stâncă
Stephan Roll
Traian Chelariu
Traian Dorz
Traian Furnea
Tudor George
Valeria Boiculesi
Valeriu Gafencu
Vasile Copilu-Cheatră
Vasile Posteucă
Veronica Porumbacu
Virgil Gheorghiu
Zaharia Stancu
Adam Puslojić
Adelbert von Chamisso
Ady Endre
Afanasii Fet
Ahmad Shamlou
Ahmet Hașim
Alain Bosquet
Albert Camus
Alberto Serret
Alceu
Aldo Palazzeschi
Alejandra Pizarnik
Aleksandr Blok
Aleksandr Puşkin
Aleksandr Soljeniţîn
Alfred de Musset
Alphonse de Lamartine
Amalia Iglesias Serna
Anatole France
André Breton
André Marie Chénier
Anna Ahmatova
Anne Sexton
Antoine de Saint-Exupery
Antonio Machado
Áprily Lajos
Arany János
Arhiloh
Arthur Rimbaud
Attila József
Baba Tahir
Babits Mihály
Balázs Béla
Bartók Béla
Bertolt Brecht
Boris Pasternak
Carl Sandburg
Carlos Drummond de Andrade
Cecilia Meireles
Cesar Vallejo
Cesare Pavese
Charles Baudelaire
Charles Bukowski
Charles Guérin
Christian Morgenstern
Cintio Vitier
Concha Urquiza
Dante Alighieri
Dino Campana
Dmitry Merezhkovsky
Dsida Jenő
Du Fu
Edgar Allan Poe
Edith Sodergran
Eduardo Galeano
Edward Estlin Cummings
Edward Hirsch
Elizabeth Barrett Browning
Elizabeth Bishop
Emile Verhaeren
Emily Dickinson
Enriqueta Ochoa
ERĀQI
Erich Fried
Erich Kastner
Estanislao del Campo
Eugenio Montale
Eugenio Montejo
Evgheni Evtuşenko
Ezra Pound
Farkas Árpád
Federico Garcia Lorca
Félix Grande
Feodor Dostoievski
Fernando Pessoa
Fiodor Tiutcev
Firdousi
Forugh Farrojzad
Francesco Petrarca
Francois Villon
Franz Kafka
Friedrich Hölderlin
Friedrich Nietzsche
Friedrich von Schiller
Gabriela Mistral
Gabriele d'Annunzio
Georg Trakl
George Gordon Byron
Gérard de Nerval
Gerhard Fritsch
Giorgios Seferis
Giosuè Carducci
Giuseppe Ungaretti
Guillaume Apollinaire
Gunnar Ekelof
Gunter Grass
Gustaf Munch Petersen
Hafez
Heinrich Heine
Henry Wadsworth Longfillow
Henry Wadsworth Longfillow
Hermann Hesse
Herta Muller
Hilde Domin
Homer
Horiguchi Daigaku
Howard Nemerov
Hristo Botev
Iannis Ritsos
Ingeborg Bachmann
Iosif Brodski
Ismail Kadare
Ivan Bunin
Jack Kerouac
Jacques Prevert
Jaishankar Prasad
James Weldon Johnson
Jan Twardowski
Jidi Majia
Joachim Ringelnatz
Joan Maragall
Johann Wolfgang von Goethe
John Berryman
John Keats
John Milton
Jorge Luis Borges
José Emilio Pacheco
Jose Hernandez
José Martí
José Saramago
Juan Ramón Jiménez
Juana de Ibarbourou
Juhász Gyula
Jules Romains
Julio Cortázar
Julio Flórez Roa
Kabir
Kalidasa
Karin Boye
Khalil Gibran
Kobayashi Issa
Kölcsey Ferenc
Konstantin Balmont
Konstantin Simonov
Konstantinos Kavafis
Kostas Varnalis
Kosztolányi Dezső
Krzysztof Kamil Baczyński
Kusano Shinpei
Langston Hughes
Lao Tse
Leopold Sedar Senghor
Lev Tolstoi
Li Po
Lina de Feria
Louis Aragon
Louise Gluck
Ludwig Fulda
Ludwig Uhland
Luis Cernuda
Marc Chagall
Marc Girardin
Margaret Atwood
Marina Ţvetaeva
Mario Benedetti
Mario Vargas Llosa
Mark Talov
Matsuo Basho
Maurice Maeterlinck
Maxim Gorki
Menelaos Ludemis
Michelangelo
Miguel de Unamuno
Miguel Hernández
Miguel Perez Ferrero
Mihail Lermontov
Moulavi
Nahapet Kuceac
Nancy Morejón
Nazim Hikmet
Nikolai Rubţov
Nikolaus Lenau
Nikolay Gumilyov
Nikos Karouzos
Nima Youshij
Octavio Paz
Odisseas Elytis
Olaf Bull
Omar Khayyam
Ömer Faruk Toprak
Oscar Wilde
Osip Mandelştam
P Mustapaa
Pablo Neruda
Par Lagerkvist
Patrícia Galvão (Pagu)
Paul Celan
Paul Eluard
Paul Valéry
Paul Verlaine
Paulo Coelho
Pavol Janík
Pedro Salinas
Percy Bysshe Shelley
Pilinszky János
R. S. Thomas
Rabindranath Tagore
Rafael Alberti
Rafael Obligado
Rainer Maria Rilke
Rasul Gamzatov
Reményik Sándor
Rene Char
Richard Bach
Robert Burns
Robert Desnos
Roy Fisher
Rubén Darío
Rudyard Kipling
Rumi
Ryōkan Taigu
Saadi
Şabestari
Saint-John Perse
Salamon Ernő
Salvatore Quasimodo
Samuel Taylor Coleridge
Sándor Márai
Sandor Petofi
Sappho
Sara Teasdale
Serghei Esenin
Sohrab Sepehri
Stephane Mallarme
Stephen Crane
Sylvia Plath
T.S. Eliot
Tadeusz Różewicz
Tahsin Saraç
Tassos Leivaditis
Ted Hughes
Titos Patrikios
Tomas Tranströmer
Tóth Árpád
Vasko Popa
Velimir Hlebnikov
Vera Pavlova
Vicente Aleixandre
Victor Hugo
Vladimir Maiakovski
Vladimir Nabokov
Vörösmarty Mihály
W. H. Auden
Walt Whitman
Wang Wei
Wilhelm Busch
William Blake
William Butler Yeats
William Carlos Williams
William Ernest Henley
William Shakespeare
William Wordsworth
Wislawa Szymborska
Yahya Benekay
Yuri Kageyama
Reclama este un factor economic valoros fiindcă este modalitatea cea mai ieftină pentru a vinde marfa, în special dacă aceasta e lipsită de valoare.
Sinclair Lewis
Distribuie: