Sonet CCXIX - Vasile Voiculescu

Cum dragostea de tine mă vrea de veci sonor,
Melodios din creştet şi până-ntălpi, mă ţine
Mereu între fiole şi alambicuri pline,
Cu sucuri de cuvinte, miresme tari de dor,

Plecat peste esnţe, cu tanice şoptiri,
Să migălesc cerescul venin în lacrimi acre,
Şi-n cumpăna de aur a sunetelor sacre
Să aflu elixirul râvnitei nemuriri...

Fierb muzici mari de sfere în magicele scule,
Se rânduieşte-n zodii tot clocotul de hău...
Şi e aproape gata... Dar albelor formule
Le mai lipsesc silabe: rostesc numele tău:

Închis, fără de moarte, doar într-un singur vers,
M-a sărutat pe gură întregul Univers.


(Duminică, 30 septembrie 1956)

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.