Sonet CCVIII - Vasile Voiculescu

Să nu crezi că iubirea e numai vicleşuguri,
Dulci mreje de carne, undiţi de zâmbet şi privire.
În fructul tainic, încă nebănuit în muguri,
S-amestecă tot cerul, setos de zămislire.

N-ai teamă, nu ne este iubirea eretică:
Călcăm noi doi vreo lege a inimii-n picioare?
Dar dragostea în lume e-atâta de pitică,
Încât ce nu-i încape în calapod o doare...

Stăm adumbriţi de-o taină prielnică durerii,
Cumplită frumuseţe de chinuri ne perindă.
Rămâi cu mine pururi în târgul de mizerii,
Îţi sunt o credincioasă şi magică oglindă;

Te arăt mereu dârz, tânăr,frumos şi îţelept,
Şi de te strâmbă lumea, te vezi în mine drept.

(Duminică, 20 noiembrie 1955)

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.