Sonet CCII - Vasile Voiculescu

Iubirea mea se-ntinde în timp, a ta în spaţiu;
Tu patima-ţi împrăştii pe-un câmp fără hotare:
Amici, cai, paji, canalii, femei, câini, prinţi... n-ai saţiu!
În dragostea mea, veacul abia-i o sărutare.

Te-mbrăţişez, şi-o oră nu-mi descleştează braţul;
C-un vers ţi-aşez icoana în piscuri de milenii;
Vânez eternitatea să ţi-o-mpletesc în lanţul
Cununii pentru fruntea răspântie de genii...

N-ajunge o viaţă? A mea prin tine creşte;
Mi-e-o viaţă clipa în care mă priveşti,
Belşug de nemurire surâsu-ţi dăruieşte,
Iubirea-mi leonină numai cu ea hrăneşte:

Durere, soartă, moarte sunt partea celorlalţi
Deasupra lor, prin mine, transcezi şi te înalţi.

(Luni, 12 septembrie 1955)

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.